Un norvegian, impresionat de cum s-au mobilizat românii pentru a-i ajuta pe refugiaţii ucrainieni: „Oamenii nu dau doar din surplusul lor, dau tot ce au mai bun”
Børge Kallesten, un norvegian care în 2004 a cumpărat împreună cu tatăl său şi un alt investitor norvegian au Casa Damadian din Constanţa, a rămas impresionat de modul cum românii obişnuiţi s-au mobilizat pentru a-i ajuta pe refugiaţiii ucraineni.
Børge Kallesten a ajuns prima dată în România, când avea 17 ani. A venit cu ajutoare şi de atunci recunoaşte că acea călătorie i-a schimbat viaţa. Stabilit în Stavanger, oraș port din Norvegia, aflat la 3000 de kilometri de Constanța, norvegianul recunoaşte că a fost uimit de solidaritatea românească.'
Impresionat de românii obişnuiţi
„În 2001, am avut norocul să fac parte dintr-un grup care a călătorit din Norvegia în România cu un autobuz plin cu ajutoare umanitare; haine, încălțăminte, mobilier, rechizite școlare și echipamente medicale. Trecuseră aproape 12 ani de la căderea comunismului, România nu făcea parte din UE, nici NATO. (….) Această călătorie, făcută în vara în care am împlinit 17 ani, m-a format pentru viață: în ciuda faptului că am văzut dificultățile din viața reală doar la televizor înainte și în ciuda deficiențelor evidente ale sistemului, pentru un adolescent norvegian care stătea destul de confortabil m-am îndrăgostit cumva de țară (și de oamenii ei), pe care aş numi-o acasă câțiva ani mai târziu. (asta e o poveste diferită).
(...) Ei bine, în timp ce toată Europa se cutremură de neîncredere, am văzut în această săptămână cele mai bune semne de până acum - ale unei Românii care și-a revenit din frământările de altădată: aceeași România care în urmă cu câteva decenii depindea de ajutorul umanitar de pe continent este brusc în scaunul şoferului. Cu peste 600 km de frontieră comună cu Ucraina, România a mobilizat ajutor în toată țara.
Pe măsură ce jurnaliştii neînfricaţi trec graniţa cu Ucraina pentru a ne relata faptele, iar taţii şi mamele îndrăzneţe îşi umplu maşinile private cu alimente – conduc într-o zonă de război – pentru a hrăni copiii altora, oamenii obişnuiţi îşi deschid casele şi frigiderele şi mai multe hoteluri se fac disponibile pentru refugiaţi. Administraţiile locale, universităţile, bisericile şi multe alte organizaţii îşi deschid portofelele şi conturile pentru a ajuta cât pot. Aşa cum spunea bunul meu prieten Daniel, oamenii nu dau doar din surplusul lor”, a scris Børge Kallesten pe pagina sa de Facebook.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰