Cormac McCarthy, geniu al literaturii americane, a murit. Scriitorul avea 89 de ani. "A demonstrat o dedicare de nezdruncinat"

Povestirile lui nihiliste şi violente despre frontiera americană şi lumile post-apocaliptice au adus premii, adaptări cinematografice şi nopţi nedormite pentru cititorii săi entuziasmaţi şi amatori de poveşti şocante.

Puţin cunoscut în primii 60 de ani din viaţa sa, recenziile entuziaste ale cărţii "All the Pretty Horses" din 1992 - prima din "The Border Trilogy" - au schimbat totul. Cartea a fost transformată în film - la fel şi "No Country for Old Men" din 2005, premiat cu Oscar, şi "The Road" (Drumul) din 2006, carte premiată cu Pulitzer.

Dar McCarthy nu a fost văzut niciodată pe covorul roşu. Un om extrem de retras, nu a acordat aproape niciodată interviuri. A făcut o excepţie rară pentru Oprah Winfrey în 2007, spunându-i: "Nu cred că (interviurile) sunt bune pentru cap. Dacă petreci mult timp gândindu-te cum să scrii o carte, probabil că nu ar trebui să te gândeşti la asta, ci să o faci".

Stil aparte şi sobru al lui McCarthy

McCarthy a scris cu un stil aparte, sobru, care se fereşte de normele gramaticale, dar care îl atrage necontenit pe cititor în lumea sa de sânge, praf, un univers neînduplecat.

Născut la 20 iulie 1933, în Providence, Rhode Island, Charles Joseph McCarthy Jr. a fost unul dintre cei şase copii ai familiei sale catolice irlandeze, iar mai târziu a trecut la folosirea vechiului nume irlandez Cormac. Tatăl său era avocat şi a fost crescut în Tennessee într-un confort relativ.

Dar America clasei de mijloc nu era pentru el. "Am simţit de timpuriu că nu aveam să fiu un cetăţean respectabil. Am urât şcoala din ziua în care am pus piciorul în ea", a declarat el pentru New York Times într-un alt interviu rar acordat în 1992.

A servit în Forţele Aeriene în anii '50

A servit în Forţele Aeriene în anii '50 şi s-a căsătorit de două ori înainte de sfârşitul anilor '60 - mai întâi cu Lee Holleman, pe care a cunoscut-o la facultate şi cu care a avut un fiu, iar mai târziu cu cântăreaţa engleză Anne DeLisle, de care s-a despărţit în 1976. După o scurtă perioadă petrecută în Europa, s-a întors în Tennessee pentru a se stabili în apropiere de Knoxville, iar mai târziu s-a mutat în El Paso, Texas şi apoi în Santa Fe.

Prima sa carte, "The Orchard Keeper", a cărei acţiune se petrece în mediul rural din Tennessee şi care a fost publicată în 1965, a ajuns la ultimul editor al lui Faulkner, care a recunoscut potenţialul tânărului scriitor. Dar, în ciuda recenziilor pozitive - şi a unor reacţii puternice - pentru această carte şi pentru alte lucrări timpurii, precum "Child of God" şi "Outer Dark", succesul comercial a stat departe de McCarthy, care a trebuit să se descurce doar cu bursele pentru scriitori.

În 1985 a fost publicat "Blood Meridian", care a atras puţină atenţie la vremea respectivă, deşi acum este considerat primul său roman cu adevărat mare şi poate cel mai bun. Cu multă violenţă şi fără eroi, romanul spune povestea unui grup de vânători de scalpuri în Vestul mijlocului secolului al XIX-lea.

"The Road" a câştigat mai multe premii şi a fost transformată şi într-un film

"All the Pretty Horses" (tradusă în româneşte în 2011 la Polirom Căluţii mei, căluţii mei frumoşi), o carte despre maturitate, care a dat startul unei trilogii centrate pe oamenii de la o fermă din Texas din apropierea graniţei, i-a adus în sfârşit recunoaşterea în anii 1990. Trilogia a fost urmată de "No Country for Old Men" (Nu există ţară pentru bătrâni), un roman poliţist western profund tulburător şi totuşi captivant despre o afacere cu droguri care a mers prost. Adaptat rapid de Joel şi Ethan Coen, pelicula a câştigat Oscarul pentru cel mai bun film în 2007.

Aceasta a fost perioada în care a apărut şi "The Road" (Drumul) - un roman poate chiar mai întunecat decât cele de dinainte. Plasat într-o lume în care un dezastru fără nume a pus capăt societăţii şi producţiei de alimente, un tată şi fiul său se plimbă printr-un peisaj devastat, ocupat de oameni disperaţi. Sunt expuse toate profunzimile depravării umane - dar şi dragostea pe care mica familie reuşeşte să o susţină prin toate acestea. "The Road" a câştigat mai multe premii şi a fost transformată şi într-un film în 2009.

Apoi a urmat o perioadă lungă până la lansarea a două noi romane în 2022 - cărţile interconectate "The Passenger" şi "Stella Maris", marcă inconfundabilă McCarthy, care de-acum se apropia de vârsta de 90 de ani şi, poate, de bilanţ.

"Cormac McCarthy a schimbat cursul literaturii. Timp de şaizeci de ani, el a demonstrat o dedicare de nezdruncinat faţă de meseria sa şi faţă de explorarea infinitelor posibilităţi şi a puterii cuvântului scris", a declarat într-un comunicat Nihar Malaviya, CEO al Penguin Random House.

McCarthy a fost căsătorit de trei ori, divorţând de cea de-a treia soţie, Jennifer Winkley, în 2006. A avut doi copii: Cullen, născut în 1962, şi John, născut în 1998.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰