Orașul subteran descoperit din greșeală de un bărbat care își renova casa. Ascundea mii de oameni
Urmărește ObservatorNews pe Discover
A vrut să îşi renoveze casa, dar nu a bănuit nicio clipă peste ce comoară avea să dea odată ce a dărâmat un perete. A descoperit un adevărat oraş subteran antic. Cu o suprafață de aproape 2.500 de metri pătrați, orașul subteran Derinkuyu, din Turcia, a adăpostit cândva mii de oameni. Complexul, săpat în rocă vulcanică, se întinde până la o adâncime de aproximativ 85 de metri și include grajduri, bucătării, biserici, tuneluri și încăperi în care comunități întregi se refugiau în timpul războaielor și persecuțiilor religioase.
În 1963, un locuitor al unui mic oraș din Turcia a dărâmat un perete al casei sale și a descoperit, din întâmplare, un vast oraș subteran antic: Derinkuyu. Suficient de mare pentru a ascunde mii de oameni, complexul a fost săpat în roca vulcanică moale, cunoscută sub numele de tuf vulcanic, din regiunea Cappadocia.
Rețeaua impresionantă de tuneluri și încăperi, ale cărei origini ar putea data încă din secolul al VIII-lea î.Hr., coboară până la aproximativ 85 de metri sub pământ. Aici se găsesc grajduri, bucătării, biserici săpate în stâncă și tuneluri de evacuare.
Construit și extins de-a lungul secolelor, Derinkuyu a reprezentat un refugiu pentru comunități întregi, care puteau dispărea sub pământ în perioadele de război sau persecuție religioasă. Locuitorii se protejau de invadatori cu ajutorul unor uși masive din piatră, care blocau accesul în complex.
Astăzi, doar o mică parte a orașului este deschisă vizitatorilor, însă Derinkuyu rămâne unul dintre cele mai extraordinare situri arheologice din lume, scrie Architectural Digest.
Unde se află orașul subteran Derinkuyu
Derinkuyu se află în Cappadocia, în regiunea Anatolia Centrală din Turcia, la aproximativ 30 de minute de mers spre sud de orașul Nevşehir.
Orașul subteran coboară până la aproximativ 85 de metri adâncime și ocupă o suprafață de circa 2.500 de metri pătrați. Totuși, Derinkuyu nu este singurul complex subteran din regiune. „Nu este unic”, explică Davide Tanasi, arheolog, profesor de istorie și director adjunct de departament la Universitatea din Florida de Sud.
„Cappadocia are zeci de astfel de orașe, posibil aproape 200, în funcție de cine le numără și de criteriile folosite pentru a le considera un singur complex”, precizează specialistul.
Derinkuyu este însă cel mai adânc oraș subteran din regiune care poate fi vizitat de turiști. Un alt complex cunoscut este Kaymaklı, situat la mică distanță.
Cum a fost construit orașul subteran Derinkuyu
„A fost construit cu unelte manuale, prin săparea cenușii vulcanice care s-a întărit și s-a transformat într-o rocă moale, ușor de prelucrat”, explică Tanasi.
Potrivit arheologului, această rocă are o proprietate esențială: structurile săpate în ea se pot susține singure, fără grinzi sau alte elemente suplimentare de rezistență.
„Se susține singură, fără să fie nevoie de grinzi sau stâlpi de sprijin, așa că lucrările puteau continua fără opriri pentru consolidare”, spune specialistul.
Această caracteristică le-a permis constructorilor să extindă complexul de-a lungul secolelor, să adauge noi niveluri și să realizeze sisteme de puțuri interconectate. În unele dintre încăperile comune de dimensiuni mai mari au fost construite și tavane boltite, fără limitările structurale care ar fi îngreunat în mod obișnuit asemenea lucrări.
Cât de adânc este Derinkuyu
Derinkuyu ajunge la aproximativ 85 de metri sub nivelul solului. Viața în acest complex era posibilă datorită unei rețele de puțuri verticale de ventilație.
„Acestea traversau complexul de sus până jos. Erau 52 de astfel de puțuri”, explică Tanasi. Sistemul avea mai multe funcții. Pe de o parte, permitea pătrunderea aerului proaspăt în încăperile aflate la diferite niveluri.
Pe de altă parte, unele puțuri coborau sub cel mai adânc etaj, până la pânza freatică, și serveau drept surse de apă. „Unele erau lăsate în mod deliberat închise la suprafață, astfel încât un inamic care asedia orașul să nu le poată descoperi și otrăvi apa”, adaugă arheologul.
Cât de vechi este orașul subteran Derinkuyu
Stabilirea cu exactitate a vechimii orașului Derinkuyu este dificilă. Există ipoteze potrivit cărora originile complexului ar fi legate de hitiți sau frigieni, ceea ce ar plasa începuturile sale în secolele VIII-VII î.Hr. sau chiar mai devreme.
Totuși, aceste teorii nu au fost demonstrate. Cert este că orașul nu a fost construit într-o singură etapă. Complexul s-a dezvoltat treptat, prin extinderi succesive, în funcție de nevoile comunităților care l-au utilizat de-a lungul istoriei.
Cine a construit Derinkuyu
"Pe scurt, nimeni nu poate spune cine a săpat pentru prima dată în această rocă, iar răspunsul obișnuit, care îi indică pe hitiți sau frigieni, se bazează pe dovezi indirecte, nu pe elemente care pot fi datate cu certitudine", explică Tanasi.
Cu toate acestea, există dovezi că populațiile creștine locale au extins și utilizat orașul subteran în perioada incursiunilor arabe.
"Ulterior, rețeaua a fost pur și simplu reutilizată de oricine avea nevoie de ea, până în 1923", precizează arheologul.
Câți oameni au trăit în Derinkuyu
Deși cifra de 20.000 de locuitori este frecvent asociată orașului Derinkuyu, Tanasi atrage atenția că nu există calcule clare care să susțină această estimare.
"Singura estimare pe care am văzut-o și care explică metoda de calcul a pornit de la numărul încăperilor, fiecare având în medie aproximativ patru metri pătrați și putând găzdui o familie de cinci persoane. Rezultatul a fost de aproximativ 2.000 de oameni", explică specialistul.
Estimarea este de zece ori mai mică decât cifra menționată frecvent. Cu toate acestea, Tanasi consideră că Derinkuyu era suficient de mare pentru a adăposti temporar mii de persoane.
Complexul nu fusese însă conceput pentru a fi locuit permanent, pe tot parcursul anului. "Termenul de oraș este probabil mai degrabă unul turistic decât arheologic", adaugă expertul.
Derinkuyu includea dormitoare, săli de mese, grajduri, biserici, capele și chiar o încăpere destinată educației.
De ce a fost abandonat Derinkuyu
"Nu a fost abandonat dintr-odată. A fost utilizat, golit și apoi folosit din nou, de-a lungul mai multor secole", explică Tanasi.
Perioada bizantină, în special cea a războaielor dintre arabi și bizantini, a reprezentat etapa de utilizare cea mai intensă a complexului. Dovezile arheologice din această perioadă includ biserici, cruci, obiecte ceramice și monede.
Ultimul capitol din istoria locuirii orașului subteran a avut loc în 1923.
Atunci, ultimii săi locuitori, grecii din Cappadocia, au fost obligați să părăsească Turcia în cadrul schimbului de populație dintre Grecia și Turcia, organizat după războiul greco-turc.
Cum a fost descoperit orașul subteran Derinkuyu
Povestea descoperirii orașului Derinkuyu este una neobișnuită. În 1963, un bărbat care își renova locuința a dărâmat un perete și a descoperit în spatele acestuia un pasaj necunoscut.
Tunelul făcea parte dintr-o rețea subterană uriașă, care avea să atragă ulterior atenția autorităților. Totuși, potrivit lui Tanasi, partea superioară a complexului nu fusese niciodată complet uitată.
"Nivelurile superioare nu au fost niciodată pierdute. Locuitorii orașului le foloseau de multă vreme drept pivnițe și spații de depozitare, iar mulți continuă să facă acest lucru și astăzi", explică arheologul.
Mai mult, sistemul subteran fusese descris în publicații încă din 1916. După redescoperirea și explorarea sa mai amplă din anii 1960, autoritățile turce au început să amenajeze complexul pentru vizitatori.
Poate fi vizitat orașul subteran Derinkuyu
Derinkuyu are în total 18 niveluri, dintre care opt sunt deschise publicului. Vizitatorii pot explora pasaje înguste, încăperi, puțuri de ventilație, mici capele și spații comune. Temperatura din interior rămâne scăzută pe tot parcursul anului.
"Este răcoare tot timpul anului, iar în unele locuri spațiile sunt extrem de înguste, cu scări abrupte pe care se circulă într-un singur sens. De aceea, vizita poate fi dificilă pentru persoanele care suferă de claustrofobie sau care au probleme de echilibru", avertizează Tanasi.
O vizită completă durează, de regulă, între o oră și jumătate și două ore.
