Video Analiză: Poate fi întâlnirea Trump-Putin-Xi Jinping un nou moment "Yalta", de împărţire a influenţelor

Alianţa Nord-Atlantică a anunţat că va trimite întăriri militare în Marea Neagră, pentru că a devenit una dintre cele mai periculoase rute de navigaţie din lume. Dar mai avem de protejat inclusiv exploatările de gaze din largul Mării Negre.

Una peste alta, Nicuşor Dan a fost şi într-un turneu de seducţie a lumii MAGA şi a apărut în două materiale de presă susceptibile să ajungă la nucleul dur de cititori ai lui Donald Trump şi poate chiar în anturajul preşedintelui. Primul a fost în publicaţia The Daily Signal, în care relatează incidentele cu drone dar admite şi că războiul dus de Rusia în Ucraina a intrat într-o faza periculoasă de escaladare. Nicuşor Dan arată însă şi care sunt beneficiile SUA dacă păstrează bazele militare la noi şi spune că România e dispusă să îşi asume costuri financiare şi mai mari pentru asta. Al doilea articol de presă a fost un interviu acordat televiziunii Newsmax, televiziune care a fost nevoită să plătească 67 milioane de dolari să stingă un proces cu o companie de contorizare a voturilor pe care o acuzase calomnios că l-a defavorizat pe Trump când a pierdut în faţa lui Joe Biden şi a diseminat atunci teorii ale conspiraţiei.

Între timp, însă, Volodimir Zelenski a făcut o declaraţie neaşteptată la Fox News. Preşedintele ucrainean a confirmat oficial că este dispus să accepte un acord de pace care să îngheţe războiul pe actualele linii ale frontului. Anunţul lui Zelenski vine la o zi după reuniunea din Oslo, la care - potrivit Axios - Jared Kushner i-a cerut cât de poate de direct ca Ucraina să înceteze atacurile asupra rafinăriilor de petrol ale Rusiei.

Volodimir Zelenski a fost de acord cu o condiţie: Moscova să ia măsuri reciproce. Un alt atac de natură să nuanţeze poziţia liderului din Kiev a venit din partea secretarului american de stat. Marco Rubio a afirmat că Ucraina nu ar mai exista ca stat suveran, fără asistenţa de miliarde de dolari oferită de Joe Biden şi Donald Trump. Secretarul de stat a evidenţiat, însă, curajul şi tenacitatea soldaţilor ucraineni.

Pe de altă parte, Vladimir Putin l-a primit în Sankt Petersburg pe trimisul special al lui Trump, Steve Witkoff, este a 9 a întâlnire şi a fost de acord să participe la discuţii trilaterale cu Ucraina mediate de partea americană. Undeva la jumătatea lunii noiembrie a punctat unul dintre consilierii lui Putin, iar dacă ne uităm la cronologie asta vine după alegerile parţiale de care Donald Trump se teme atât de tare.

Oricum, ca gest de bunăvoinţă, liderul de la Kremlin a aprobat eliberarea unui prizonier american, aflat de patru ani în închisoare, are 70 de ani şi era acuzat că a luptat ca mercenar în armata Ucrainei, ceea ce profesorul american a negat în permanenţă. 

Vladimir Putin a anunţat şi că va începe primele livrări de motorină către Statele Unite. Blocul comunitar se menţine însă pe poziţii: Uniunea Europeană refuză să relaxeze sancțiunile energetice impuse Rusiei, în ciuda acordului dintre Trump și Putin, a precizat Ursula von der Leyen.

Noi am analizat întreaga situaţie alături de Corneliu Bjola, profesor de studii diplomatice la Universitatea Oxford, care a oferit un interviu în exclusivitate lui Marius Pancu, pentru Observatorul de Noapte

- Această declarație nouă a lui Volodimir Zelenski ar accepta să înghețe conflictul pe liniile actuale ale frontului. Ce aduce în ecuația unei posibile păci?

- Bun, dezbaterea aceasta de înghețare a frontului, cum ați menționat și dumneavoastră, durează de ceva timp. Inclusiv din ianuarie 2025 au fost câteva încercări de a îngheța liniile frontului și de a obține un aministițiu energetic. Lucru nu s-a întâmplat și nu se va întâmpla cu această administrație de la Kremlin. N-are absolut niciun motiv ce se întâmplă în momentul de față. Ea nouă întâlnire care are loc, este o strategie clasică pentru Rusia să tragă de timp. Din punctul lor de vedere consideră că se află într-o situație mai favorabilă decât în ianuarie 2025 pentru simplul motiv că administrația Trump are nevoie de ei. Are nevoie de ei pentru problema petrolului, are nevoie de ei pentru situația din Iran.

Deci motivele pentru care administrația Kremlin ar face concesii de care au fost menționate sunt foarte slabe. Ăsta este și motivul în care presiunea există într-o singură direcție. Când vorbim de Rubio, când vorbim de administrația Trump, este presiune pe Ucraina. Și să înțelegem foarte bine, singura vina lui Volodimir Zelenski este că își apără țara. Deci tot ce vorbește administrația Trump în momentul de față n-are nicio legătură cu situația. Este din Ucraina, are legătură cu o situație foarte proastă politică pentru președintele Trump. În care toate sondajele îi indică că are cota cea mai scăzută de popularitate. În care indică de asemenea că șansele sunt mari să piardă și Congresul, și Camera Reprezentanţelor, și Senatul pe o margine destul de ridicată. Și asta este semnalul de disperare politică pe care îl trimite în acest moment.

O pierdere a Congresului înseamnă că toată agenda sa, unul, va fi blocată pe următorii doi ani. Doi, vor începe audieri în multe zone care nu numai vor atinge zona lui de loialiști pe motive legate de corupție, în sfârșit de tot felul de scandaluri care au apărut. Ăsta este și motivul în care încearcă să pună presiune și, eventual, prin această discuție despre Ucraina, în zona politică americană, nu se mai vorbește de Iran. Nu se mai amintește publicului american despre situația proastă care există în acest moment și de unde vine problema, de fapt, legată energetic și de combustibil care îi frustrează pe americanii în acest moment.

- Dacă tot ați pomenit de alegerile parțiale care urmează la începutul lunii noiembrie și făceam aici și comparația asta cronologică, Rusia spune că se va angaja în discuții chiar și tehnice undeva la jumătatea lunii noiembrie, deci după alegerile parțiale. Care sunt scenariile? Și în scenariul în care câștigă republicanii și în scenariul în care câștigă democrații, cu ce fel de efecte asupra politicii pe care Statele Unite o vor avea față de Ucraina și de războiul dus de Rusia în Ucraina?

- Înțelegem puțin și pârghile pe care le mare Statele Unite în acest moment. Deci, din 2025, niciun cent, zero, niciun cent american nu a mai fost transferat Ucrainei. Au fost transferate arme, au fost transformate Intelligence, care e foarte important, toate armele au fost plătite de europeni.

Deci, sugestia că America a plătit și că Ucraina, asta vine undeva în 2023, în perioada administrației Biden, sunt acele surse financiare. Deci, pârghiile s-au împuținat. Și atunci, ce pârghi au mai rămas? Vedeți, au fost discuții în ultima perioadă ca aliații europene care cumpăr rachete Patriot, care le cumpără, să nu le transfere Ucrainei. Deci, genul acesta de pârghii, cât ai mai puține pârghii, cu atât e mai dificil să pui presiune pe Ucraina, care se află într-o situație destul de critică.

Deci, să nu ne așteptăm, din punctul meu de vedere, că pentru Ucraina lucrurile stau legate de Starlink și de datele care vin pentru susținerea acestei campanii. Așteptarea, și cred că aici și pentru Zelenski este un joc de timp, dorește să treacă aceste alegeri cu speranța că presiunea pentru reducerea, în sfârșit, atacurile pe care le face împotriva rafinăriilor rusești, care afectează, nu prețul, în opinia președintului Trump, va dispare. Atunci nu mai este această miză electorală. Deci, ambele părți, le văd și Kremlinul și Kievul încercând să tragă de timp pentru alegeri.

Cum va afecta? Totul va depinde foarte mult de susținerea europeană. Și aici, cred că, fără o susținere americană militară, e greu, dar posibil. Fără o susținere și europeană, lucrurile se îngreunează mult. Și să țineți seama de faptul și că poziția americană astăzi spune ceva, peste o săptămână spune altceva. Crize apar tot timpul, iar posibilitatea ca Trump să încheie un deal separat cu Xi undeva și cu Putin, fără implicarea europenilor, da, retoric și propagandistic, va fi un avantaj extraordinar pentru Rusia. Dar la nivel de implementare, va fi greu de susținut.

- Apar tot mai multe voci care se tem de asta, de o Yalta 2.0, la summit-ul APEC, pe care îl pomâneam puțin mai devreme, acolo unde ar putea să aibă loc o întâlnire între și Xi Jinping, Vladimir Putin și Donald Trump. Există posibilitatea asta, să ia o bucată de șervețel pe care să-l deseneze noua structura lumii?

- Analogia cu Yalta e atrăgătoare, dar e înșelătoare. De ce e atrăgătoare? Atrăgătoare pentru că creează această imagine, nu, de mari puteri care decid, sfere de influență, exact ce-și dorește Putin. Unde este înșelătoare? Pentru că Yalta, care s-a întâmplat în februarie 1945, era momentul în care Rusia avea trupe aproape până la Berlin. Berlinul a picat peste câteva luni.

Deci, era o prezență masivă de trupe rusești, controlau tot Estul Europei până la Berlin. Ideea că americanii și britanicii, după un război, ar putea convinge rușii să le tragă era iluzorie. Deci, ce au încercat la Yalta să facă este să, oarecum până pe cârtie, că vor respecta niște alegeri libere, care rușii oricum nu erau interesați deloc să facă. În cazul de față, nu suntem în această situație. Rușii nu sunt în Europa, deși şi-ar dori, dar nu pot. Deci, pe hârtie pot să spun, ori ne dorim și temerea este ceea ce doresc ei din decembrie 2021 și asta poate, să vedem dacă se va întâmpla, pentru că există și un congres care s-ar putea să-l împiedice pe Trump să facă acest lucru, ce și-au dorit rușii de mult timp, să retragă NATO toate trupele, dincolo de alinamentul, nu toate țările din Est, alinamentul de la summit-ul de la Madrid. Acolo țintesc ei, pentru că genul acela de retragere ar lăsa, poate, vulnerabil aceste state pentru influență rusă.

Dar aș trage atenția și declarația Cancelarului Merz, care iarăși vine, o declarație foarte importantă, care încearcă să ridice, nu? Un termen de leadership pentru europeni, deci este important că acest lucru să se întâmple. Și aici aș vrea să repet un element foarte important. De multe ori se consideră că dacă acest război se încheie prin Ucraina cedând, că e Donbassul, lucrurile atunci vor reveni la normal. Nu au cum să revină la normal. Pentru că ceea ce va întâmpla în acel moment, este ca resursele Ucrainei, și vorbim de resurse importante, de petrol, de gaz, de oameni, de industrie, de armată care este testată să fie absorbite de aparatul de război, de mașină de război a Rusiei, și după o pauză să-și rea acest lucru, că e vorba de țările baltice, Republica Moldova, Polonia și așa mai departe. Deci ar fi doar o pauză. Și aici este o miză foarte importantă.

- De refacere până la urmă, de refacerea puterilor, spuneți.

- Da, e o miză importantă pe care se vede și în cazul României, într-o anumită măsură. amnistia Trump nu este interesată. Dar absolut nu este interesată de acest lucru. Ce insistă de mult timp și prin documente oficiale, este ca europenii să-și preia acest rol. Pe de-o parte insistă, pe de-o parte îi și sabotează. Și ce vreau să insist este ceea ce spune și Merz. Da, negociezi cu ce poţi, dar foarte mult de soarta Ucrainei și soarta est Europei va depinde de această capacitate Europei de a sta unită. Care nu este ușor în acest moment, vedem și toate tensiunile care există în mai multe state, Franța, Germania, inclusiv România.

- Acum, apropo de ce spuneați legat de faptul că-și dorește Donald Trump ca europenii să-și ia în propriile mâini soarta apărării, dar îi și sabotează în același timp, am avut cele două articole de presă în care a apărut Nicușor Dan în cele 24 de ore, în ultimele 24 de ore, un editorial și un interviu la Newsmax. În interviul de la Newsmax spune asta. Da, președintele are dreptate. Atunci când ne mobilizează să ne asumăm cheltuielile de apărare. Cum vedeți strategia aceasta lui Nicușor Dan, care continuă, insistă, a patra apariție în presa conservatoare cu reputație cel puțin discutabilă, încercând să-i facă pe plac lui Donald Trump?

- Strategia nu ar trebui, în principiu, să fie blamată. Sunt patru, deci cam un articol pe lună. Din iulie, august, septembrie, diferite. Deci a fost în Washington Times, a fost în Newsmax, a fost în Signal acum, în sfârșit. Deci, permanent încearcă să atragă atenția că România se oferă să fie un aliat de încredere și solicită mai mare prezență americană. Unde se lovește acest lucru? Și asta se vede, apropo, au fost și întrevederi în iulie, la Washington, la nivel destul de ridicat, inclusiv cu șeful de stat major al României, în care s-a discutat despre o prezență, la nivel de subsecretar, la nivelul apărării, cu partea americană, în care s-a discutat despre acest lucru. Cum să crească o prezență, să se întărească prezența americană în regiune. Rezultatul? Zero.

Deci, în momentul de față, nu există un răspuns, o conversie a acestei strategii în rezultat. Deci nu e neapărat că efortul nu este făcut, este problema că partea americană nu este interesată în acest moment. Și se vede, da? Tendința este de dezangajare din Europa. Tendința este de găsirea unui modus vivendi cu Rusia. În niciun caz, de întărire a prezenței, și aici se poartă această luptă care este oarecum semipierdută, pentru că, și vedem, nu? Vorbim de momentul de față, avem atacuri în Marea Neagră cu victime. Nu neapărat românești, dar s-ar putea. Atacuri cu drone în fiecare săptămână, în timpul verii, erau aproape în fiecare zi.

Reacția americană la nivel înalt, chiar la nivel de ambasador, a fost zero. Deci, strategia încearcă. Nu e vorba că nu încearcă să existe. Problema e că la nivel de rezultate nu există și asta nu neapărat din pauza administrației de la București, lipsa de interes din partea americană pentru această zonă, lipsa de interes directă.

- E o bătălie semi-pierdută cu partea americană care alienează și partea europeană?

- Aici e de discutat, într-adevăr. În ce măsură, deci acest efort susținut care s-a făcut, a afectat și o anumită credibilitate în plan european. Să ne aducem aminte de situația cu criza din Danemarca, când toate stațiile europeene luau o anumită poziție, România a ieșit din ecuație, n-a preferat, tocmai ca să nu irite. Vorbim de alte elemente, scutul nuclear francez. Nu intrăm, nu facem nimic, nu ne angajăm. Bun, în ce măsură erau eficiente sau ineficiente, diferiți, dar îţi trimit semnale că tu nu ești, ești oarecum în afara jocului. Și atunci când chiar ai nevoie, la sfârșit, ce se întâmplă acum, vorbește de Consiliul NATO, mai ales de partea europeană, se încearcă să stimuleze mai multă prezență. E bine că se face, dar ai pierdut timp, ai pierdut credibilitate, e o strategie fragmentată. Și mai un element foarte important, vorbim de partea convențională, că să avem mai multă prezență militară, avioane, fregate, drone.

Dar mai este războiul acesta hibrid, cognitiv. Pentru că poți să ai cea mai tare platoșă, dar dacă tu ești slăbit interior, nu? Prin dezinformare, prin sabotaje, lucruri care se întâmplă în momentul de față, toată armura ta nu mai contează așa mult. Iar pe partea de război cognitiv nu s-a făcut mai nimic, tot din cauza de a nu irita partea americană. Vă dau un exemplu, acum două săptămâni era o conferință de dezinformare organizată de țările baltice la Vilnius. Partea americană a insistat foarte direct ca țările să se retragă de acolo pentru că o parte din comunicările care erau făcute atrageau atenție asupra dezinformării care vin din zona MAGA.

Deci, nici pe partea de cognitiv, nu vorbesc de partea de colaborare militară, securitate cu România, nu s-a făcut mult pentru că dorința de a nu irita prea mult pe cei ... Pe de o parte spui că vrei ca europenii să, nu, să își asume mai mult, pe de altă parte îi sabotezi la fiecare colț de stradă.