Video A fost sau n-a fost o nouă Ialta summitul Trump-Putin-Xi? Analist: Putin părea frustrat în fața presei
81 de minute a durat întâlnirea celor 3 preşedinţi de state nucleare, doi autocraţi şi liderul unei democraţii, Donald Trump, Vladimir Putin şi Xi Jinping, la Shenzhen. Deşi toţi au declanşat războaie sau ameninţă cu unul - cazul lui Xi în Taiwan - la final au numit o declaraţie comună "în favoarea păcii". Cele 4 puncte se referă la reformarea ONU, una pe care atât Rusia, cât şi Statele Unite au vrut-o demantelată şi la şefia căreia Donald Trump l-ar fi susţinut chiar pe rusofilul care şi-a pierdut supremaţia în Ungaria, Viktor Orban.
Războiul lui Trump cu ONU vine mai ales de când Organizaţia Naţiunilor Unite a condamnat ferm acţiunile partenerului strategic al SUA în Orientul Mijlociu, Israelul, în războiul din Gaza. Mai multe comitete ONU acuză Israelul de genocid, inclusiv cu arme americane.
Trump, Putin și Xi, 81 de minute pentru "o nouă ordine mondială". Cine a câștigat și cine a pierdut
Apoi, un alt punct se referă la producția și aprovizionarea cu produse petroliere rafinate, în beneficiul tuturor statelor. Asta ar însemna o subrezire a rolului sancţiunilor internaţionale asupra Moscovei pe exporturile sale de petrol.
Moscova obține astfel o legitimare internațională a rolului său de furnizor global de energie, într-un moment în care economia rusă se confruntă cu sancțiuni occidentale și cu atacuri asupra rafinăriilor sale.
Punctul trei se referă la faptul că instanța Curții Penale Internaționale și alte organisme similare nu trebuie să abuzeze de jurisdicția lor. Cele 3 puteri vor limitarea jurisdicţiei Curţii Penale şi imunitate pentru oficialii de stat.
Vă reamintesc, atât Vladimir Putin, cât şi Benjamin Netanyahu, aliatul lui Trump, sunt puşi sub acuzare pentru crime de război şi crime împotriva umanităţii.
În timp ce o pletoră de experţi în drept internaţional susţin că ar putea deveni un caz chiar şi Donald Trump în urma pretinsului său război împotriva drogurilor, când a lovit la întâmplare nave din Marea Caraibilor, Oceanul Pacific şi Venezuela.
În fine, cei trei lideri au reafirmat că vor purta un dialog pentru reducerea riscurilor nucleare și prevenirea proliferării armelor nucleare şi au transmis că un război nuclear nu poate şi nu trebuie purtat vreodată. Asta în condiţiile în care Putin a venit cu valiza nucleară după el.
Cei trei au lăsat deoparte teme precum Ucraina sau războiul din Iran, cel puţin în minuta oficială. Altminteri, într-o declaraţie pentru NBC News, Trump a spus că summitul e incredibil, de nota 12.
La fel, Putin a fost surprins linguşindu-l pe Xi Jinping: i-a spus că nimeni nu se aştepta ca totul să decurgă atât de bine, în timp ce presa de la Moscova vorbeşte, de asemenea, de reuşite excelente la Shenzhen.
Europenii au fost uşor mai ironici. De la Berlin, cancelarul Friedrich Merz a catalogat summitul drept un photo-op, adică o oportunitate de fotografii şi cam atât, nimic substanţial. În timp ce Emmanuel Macron a profitat de ocazie să vină cu plafonul maximal pentru Ucraina: aderarea la NATO.
Pe front, Ucraina şi-a dovedit încă o dată capacitatea militară pentru că a lovit din nou podul lui Putin cu puţine ore înainte de summitul în trei. Iar liderul de la Kremlin s-a supărat şi a avertizat că "Aşa nu ne mai înţelegem!".
A atacat din nou şi UE, spune că este "inacceptabilă" o desfăşurare de trupe în Ucraina şi consideră că e o provocare că "Uniunea Europeană se orientează către înfiinţarea unui bloc militar", adică armata UE, o idee tot mai des tatonată în ultimul an.
Interviu cu Miroslav Taşcu Stavre, profesor la Universitatea Bucureşti
Am analizat situaţia alături de Miroslav Taşcu Stavre, profesor la Universitatea Bucureşti, analist de politică externă, care a oferit un interviu în exclusivitate pentru Observatorul de Noapte.
Marius Pancu: O să pornesc chiar de la unul din ultimele puncte pe care le menţionau colegii mei de la secţia externe în materialul pe care l-au realizat anterior. Acele îngrijorări cu privire la faptul că această întâlnire a fost o nouă Ialta. A fost sau nu a fost o nouă Ialta întâlnirea aceasta?
Miroslav Taşcu Stavre: Nu, nu. Cu siguranţă nu a fost. Nu sunt, în primul rând, întrunite condiţiile. Atunci vorbeam mai curând de modul în care cele trei puteri prezente la Ialta îşi coordonau eforturile pentru a învinge nazismul. Ori acum aş spune că rivalităţile care există, nu doar între Statele Unite şi China, nu doar războiul economic, dar inclusiv interesele care se ciocnesc, ale Rusiei şi Chinei în Orientul Îndepărtat, nu întrunesc condiţiile. Mai mult, acea întâlnire de la Ialta a fost pregătită cu echipe mari de diplomaţi.
Aş spune mai curând că am avut într-adevăr o poză drăguţă şi în cele 4 puncte vedem mai curând punctele puţine, de altfel, asupra cărora cei trei preşedinţi au căzut de acord. Se făceau predicţii că o să fie discuţii importante legate de război şi ce o să se întâmple.
Însă această realitate a declaraţiei comune ne arată cu totul altceva. N-aş vrea să neglijăm cumva importanţa unor puncte importante de acolo. Mă gândesc în primul rând la, poate, ultimul punct, cel legat de pericolul nuclear. Ştim foarte bine că sunt întrerupte discuţiile pentru tratatele de limitare nucleară, China îşi continuă îmbogăţirea arsenalului nuclear.
Dacă vom avea din nou canale de comunicare şi vor reîncepe discuţiile serioase în sensul ăsta, cred că e un semn bun, un pas important. Mai ales că Rusia e într-o poziţie extrem de dificilă şi ştim că nu doar că a ameninţat cu folosirea armei nucleare, dar, dacă continuă presiunea şi pierde în Ucraina, acest pericol e unul real.
Marius Pancu: Asta ar însemna că inclusiv vârfurile retorice ar trebui să fie cumva mai puţin ascuţite de acum înainte în ceea ce priveşte Rusia? Pentru că de fiecare dată când Rusia se simţea încolţită, ameninţată, lansa ipoteza asta a atacului nuclear ori prin vocea lui Peskov, ori prin vocea lui Medvedev, care e nebunul de la Curte şi îşi permite să fie mai vocal.
Miroslav Taşcu Stavre: Aşa este. Pe de altă parte, am văzut. Şi poate e doar o impresie, dar Putin părea frustrat la conferinţa de presă şi a folosit ocazia de a adresa jurnaliştilor întrebări de tip retoric: dar ce a fost rău la Ialta? El cred că şi-a dorit mai mult o înţelegere de tip Ialta sau să iasă cu mai multe de la această întâlnire. Nu a obţinut. Şi cred că a comunicat de fapt ce şi-ar fi dorit de la această întâlnire.
Marius Pancu: Dar axa asta creată între cei trei, cu punctele acelea referitoare la reorganizarea ONU, la, practic, impotenţa pe care şi-ar dori-o pentru Curtea Penală Internaţională, în ce măsură reuşeşte totuşi să ştirbească ordinea internaţională aşa cum o ştim noi şi fundamentele pe care ea se bazează?
Miroslav Taşcu Stavre: Declaraţia de astăzi, cred că acolo e cea mai periculoasă. Şi anume, că o ordine bazată pe egalitate internaţională, toată ordinea de după Primul Război Mondial, când am avut de fapt o Ligă a Naţiunilor reinventată după al Doilea Război Mondial, pentru că am reuşit să îl împiedicăm în anii '30, e pusă la îndoială. Şi am trăit o perioadă în care marile puteri făceau de fapt ordine, asigurau echilibrul acela bipolar, cu două superputeri. Ori ăsta e marele pericol şi ăsta e cumva semnalul pe care cumva cei trei lideri au reuşit să îl transmită.
Mă gândesc doar la Curtea Penală Internaţională, care ştirbeşte până la urmă autoritatea normelor şi a regulilor internaţionale şi a ONU. Nici SUA, nici China, nici Rusia nu recunosc înţelegerea, Tratatul de la Roma, care punea bazele Curţii Penale Internaţionale. Ori asta deschide un precedent periculos.
Bun, e poate de înţeles că a încercat să fie cumva, a-i da şi lui Vladimir Putin o satisfacţie în contextul în care e clar de acum că pe subiectul Ucraina, care a fost discutat, din ce înţelegem, nu s-a găsit o rezolvare şi de asta nici nu a fost cuprins. Şi nici măcar o referire eufemistică nu a fost posibilă în cadrul punctelor care au reieşit de la masa discuţiilor. Deci, acolo cred că au câştigat.
De asemenea, China e o putere în ascensiune, Rusia trebuie să recunoaştem, în afară de ameninţarea nucleară, ea nu mai contează, are un PIB sub Spania, sub Italia. Adică, nu mai este de mult o forţă economică. Dar nostalgia epocilor în care Hrușciov bătea cu papucul în masă şi se întâlneau liderii lumii, o logică din asta de tip tranzacţional, e una care surâde şi Chinei, şi lui Donald Trump, care ne-a obişnuit cu un comportament internaţional, aş spune, atipic. Şi cu atât mai mult lui Putin, care este relegitimat, aşa cum spuneaţi şi dumneavoastră. Pentru el a fost o scenă extraordinară.
Marius Pancu: Aici voiam să ajung. O să vă rog să analizaţi pentru fiecare dintre cei trei lideri ce câştigă, ce pierde, pe plan intern şi internaţional, după acest summit?
Miroslav Taşcu Stavre: Putin câştigă, aşa cum spuneam, legitimitate prin discuţia legată de energie. Cred că se aşteaptă ca americanii să relaxeze sancţiunile împotriva Rusiei. China oricum face lucrul acesta, ia în continuare hidrocarburi şi alte metale rare şi multe alte resurse din Rusia. Deci, şi acolo câştigă.
China apare ca un mediator, apare nu ca cel care a organizat, dar care a reuşit să îi aducă la masă pe cei doi lideri. Deci, un câştig net şi aş spune chiar binemeritat pentru China.
Donald Trump, pe de altă parte, vă mărturisesc că nu a reuşit decât să atragă mai multă antipatie din partea europenilor şi să fie catalogat în continuare ca făcând jocul celor doi lideri pe care i-aţi menţionat foarte bine. Sunt totuşi doi lideri autoritari, unul care a pornit un război. Deci, e cumva hilar să vorbim de o soluţie de pace când, în realitate, la masă în continuare a stat Vladimir Putin, care a fost relegitimat într-un fel sau altul.
