Video Profesor de economie mondială: Adrian Câciu induce lumea în eroare cu "deficitul de 9,2%"

Explicaţiile din partea foştilor decidenţi n-au fost prea multe, Ilie Bolojan a transmis că va urma o conferinţă de presă. La fel şi dinspre BNR: oficialii spun că aşteaptă clarificări care cu siguranţă vor veni de la Ministerul de Finanţe. Adevărul nu contează însă în dezbaterea politică, aşa că cifrele au fost folosite de ambele părţi ca muniţie. Liberalii au continuat atacurile la adresa social-democraţilor, pe motiv că invocă - în continuare - greaua moştenire a măsurilor de austeritate luate de Ilie Bolojan, fără de care, reaminteşte PNL, am fi intrat în junk. PSD a răbufnit şi a declarat că Eurostat a expus eşecul de proporţii al austerităţii şi spune că românii au fost chinuiţi degeaba cu taxe şi impozite.

Petrişor Peiu de la AUR a lansat propria serie de atacuri la adresa lui Ilie Bolojan. Peiu l-a acuzat că a publicat doar datele de deficit pe cash, adică diferenţa dintre cheltuielile făcute şi veniturile încasate la bugetul consolidat, în timp ce Eurostat a evidenţiat diferenţa dintre cât s-a angajat să cheltuiască guvernul şi cât a încasat. Politicianul AUR este de părere că Ilie Bolojan nu a redus deficitul bugetar absolut deloc, doar a amânat plata a 35 de miliarde de lei către constructori, furnizori şi instituţii de stat. Una peste alta, mai apar semne negative in economie. O companie aviatică românească a cerut intrarea în insolvenţă. După Animawings, Dan Air a anunţat că nu-şi mai poate continua activitatea.

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului s-a pronunţat pe tema restanţelor salariale ale magistraţilor şi notează că amânarea majorărilor s-a făcut în circumstanţe excepţionale, de deficit bugetar ridicat, iar statul poate eşalona plăţile restante, nu să le acorde toate odată. Mai mult, CEDO subliniază că există aparenţa unui conflict de interese atunci când judecatorii naţionali s-au pronunţat pe chestiuni care ţin de propriile salarii, ceea ce le-ar fi putut influenţa judecata obiectivă. Curtea Supremă şi-a dat dreptate singură şi a obligat statul să achite 1 miliard de euro în 10 zile către magistraţi, altfel plăteşte penalităţi de 10 milioane de euro pe zi. Mai sunt 2 zile din termenul dat. ICCJ a spus că analizează decizia în toate detaliile sale.

Pe de altă parte, o decizie a Curţii Constituţionale îi dă dreptate lui Sorin Grindeanu în războiul cu Ilie Bolojan. Judecătorii au decis că Executivul condus de acesta era deja interimar în clipa în care a dat Ordonanţa SAFE. Miza e de 9 miliarde de euro, bani necesari înzestrării Armatei şi terminării unor autostrăzi.

Problemele economice sunt teren fertil si pentru populism. Dorinţa de autoritarism România se află pe poziţia a treia, după Bulgaria şi Cehia, într-un clasament al naţiunilor care preferă populismul autoritar, reiese dintr-un studiu al grupului de reflectie suedez Timbro si reţeaua europeana Epicenter. Astfel, la alegerile parlamentare din 2024, jumătate dintre voturi au mers către partide incluse în categoria formaţiunilor politice contestatare. 3 din 18 partide puternic autoritare la nivel European se află în România, e vorba de AUR, POT şi SOS. PSD are valenţe mediu autoritariste.

Christian Năsulea, profesor de economie mondială, a analizat primele zile ale Guvernului Luca Niculescu, la Observatorul de Noapte, cu Marius Pancu.

- Vreau să pornim de la deficit întâi și vreau să vă rog așa. Explicați-mi, ca și cum aș fi la capătul unei zile lungi și foarte grele, la muncă, la orice altă muncă decât în economie, ca și cum aș fi vânzător, avocat, șofer, mai știu eu, orice altă meserie, de la ce s-au luat? Care-i treaba? De ce există un deficit de 9,2 trimestrial versus acel deficit de cât era? 3,8, pe care l-a anunțat oficial Ministerul de Finanțe.

- E foarte simplu. Amândouă cifrele sunt corecte, pe două metodologii diferite. Domnul Adrian Câciu, care a pornit postarea și care a pornit haosul acesta, s-a folosit de două diferențe metodologice, de diferența dintre cele două metodologii, ca să ne inducă un pic în eroare. Pentru că trimestrul 2 este trimestrul în care România a avut în sfârșit un buget, deci toate plățile care au fost amânate pentru că nu puteau fi făcute, din punct de vedere legal, pentru că nu aveam buget, s-au întâmplat în trimestrul 2, ceea ce înseamnă că, raportat la încasările din trimestrul 2, cheltuielile făcute ca să ajungă din urmă toate lucrurile pe care trebuiau să le facă în trimestru 1, au reprezentat 9, ceva la sută din încasările din perioada respectivă.

Deci, de fapt, nu e o cifră care să fie raportată la PIB. Noi o extrapolăm, practic, la PIB în momentul în care ne uităm la ce s-a întâmplat doar în trimestrul respectiv. Ăsta e și motivul pentru care în metodologie scrie foarte clar că nu trebuie să faci lucrul ăsta, nu trebuie să vii s-o prezinți ca și cum mai este cifra din PIB care este reprezentată de deficit, pentru că se sperie lumea și se sperie degeaba, pentru că până nu ai toată execuția pe tot anul, nu poți să calculezi, de fapt, pe această metodologie cât va fi deficitul.

Și, ca să o mai spunem de acum, să nu auzim după, în ianuarie, iarăși aceiași poveste, același lucru se va întâmpla și cu trimestrul 4, pentru că, iarăși, n-am avut guvern cu puteri depline, multe cheltuiele au fost amânate pentru că nu puteau să fie făcute din punct de vedere legal, deci e absolut normal ca trimestrul 4, iarăși, să aibă un procent foarte mare. Vestea bună este că am avut procente foarte mici cu celelalte trimestre, ceea ce înseamnă că undeva media ar trebui, totuși, să dea pe la 6-6,2%.

- Stați un pic să văd dacă înțeleg așa un pic mai metaforic, ca să simplific și mai mult. Deci eu sunt angajator, am 3 angajați și am de plătit 3 salarii. Nu pot să fac luna asta plățile că am conturile blocate, le fac peste încă o lună și atunci plătesc și salariile de pe luna asta și salariile de pe luna în curs. Corect până aici?

- Ok. Să luăm exemplu acesta. E un exemplu bun.

- Ok. Bun. Deci atunci, automat, am un deficit mai mare, am o plată mai mare de făcut decât dacă aș fi făcut și în luna 1 și în luna 2 defalcat.

- Deci luna asta, când aveam conturile blocate, n-am cheltuit bani, arată extraordinar. Cheltuieli puține, minunat. Dar pentru că au fost conturile blocate, dar luna viitoare vom avea cheltuieli duble, evident, pentru că trebuie să le dăm oamenilor banii pe care trebuiau să îi primească la timp, în mod normal. Și atunci, cum suntem? Ne uităm la luna aceea când am plătit două luni de salarii deodată și zicem, vai, câte cheltuieli, ce mare este deficitul? Sau înțelegem că trebuie să facem media și să ne uităm la medie, cumva așa, per total, dacă ieșim bine cu salariile pe care ne-am asumat că le vom plăti.

- Pentru că eu, angajator, aveam acest asterix mental. Ok, trebuie să plătesc și salariile ăstea și oricum ieșisem pe plus în luna anterioară. Adică puteam să îmi drămuiesc de acolo lucrurile.

- Adică un angajator responsabil nu se bucură că n-a plătit salariile angajaților o lună, pentru că știe că trebuie să le plătească luna următoare. La fel și noi când făceam calculele cu cifrele acelea cu deficit foarte mic pe care le anunța Ministerul de Finanțe. Ministerul de Finanțe ne și spunea: aveți grijă că ăsta e deficitul care rezultă din interimatul Guvernului Bolojan, care rezultă din lipsa bugetului. Mereu a fost spusă această chestiune. Noi economiștii am înțeles despre ce e vorba. Adică pentru noi, singura surpriză a fost că vine un fost Ministru de Finanțe și îți dă cifrele astea și trage această concluzie, care e o concluzie care nu e ... Induce în eroare.

- Acum mai lămuriți-mă cu un lucru. La final de an, când avem deficitele totale și eu l-am criticat aici pe Marcel Ciolacu un trecut pentru că venea cu cifrele pe deficitul pe cash și era acea tehnică românească de amânare a plăților pentru anul viitor, ca să dea bine. Amâni niște lucruri la anul, nu iese deficitul total în limite care să sperie instituțiile europene, merge mai departe, o ducem cu deficitul bine. De ce e diferit acum? Sau poate că nu e?

- Păi aici e o altă chestiune foarte importantă. România face mereu lucrul ăsta. Deci s-a întâmplat și în timpul guvernului Bolojan. Dar ce e foarte important este că s-a întâmplat mai puțin decât de obicei. Adică au fost rostogolite mai puține cheltuieli din 2025 în 2026 pentru că guvernul Bolojan se aștepta să fie acolo, să continue să lucreze la reforme și atunci nu a vrut să-și dea niște teme mai grele anul viitor, ca să fie mai greu de rezolvat situația. Și atunci rostogolirile acestea au fost mai puține

. Foarte interesant o să fie, și aici Ministerul de Finanțe trebuie să ne spună anul viitor exact cum stăm, o să fie să vedem câte multe cheltuieli vor fi rostogolite de pe 2026 pe 2027. Pentru că acum cu miliardul în plus pentru magistrați este aproape sigur că niște sume vor fi rostogolite pentru că aproape încăpeau toate, pe calculele noastre, nu ale Ministerului, în 6,2%, chiar în 6% până să vină decizia asta cu miliardul. Miliardul ăla în plus duce de la șase deficitul la 6,3, ușor peste limită. Ceea ce înseamnă că facturile unor oameni, unor companii probabil, vor fi amânate pentru că noi efectiv nu putem, nu ne permitem sub nicio formă să sărim din acest 6,2 după șapte ani de deficit excesiv și după promisiuni peste promisiuni pe care le-am tot încălcat.

Deci s-a terminat cu îngăduința, cu renegocierile și atunci este foarte probabil să fie amânate niște cheltuieli, niște plăți efective, pentru că pur și simplu nu ne permitem să stricăm acest indicator. Dar sper măcar ca acest Minister de Finanțe, care-i cu domnul Nazare, care a fost mult mai transparent decât alții înaintea sa, să vină în ianuarie și să ne spună uite, drag popor român, asta a trebuit să facem. Nu am avut de ales. Astea sunt, atât sunt facturile pe care le-am rostogolit de pe un an pe altul ca să trecem clasa din nou la indicatori pe care i-am promis către parteneri și către creditori.

- Vor apărea taxe noi, majorare de taxe, pentru că a fost evaziv Luca Niculescu de fiecare dată când a fost întrebat asta, după învestire. Înainte era foarte ferm, nu. După învestire n-a mai fost atât de ferm.

- Este, cred, corect să nu vii și să îți asumi niște lucruri pe care nu poți fi foarte sigur, dar în contextul actual sper că e foarte clar și pentru Domnul Niculescu și pentru tot guvernul că nu au cum să mai crească taxele. Deci avem indicatori care ne spun că economia românească este în stagnare. Am avut un pic minus, 0-0 trimestru 2.

Așteptăm să vedem date pentru trimestrele următoare, dar toate semnele ne indică o stagnare a economiei anul acesta. E o chestiune foarte cunoscută în economie că atunci când crești taxele, ritmul de creștere al economiei scade. Ori dacă ritmul tău de creștere este 0.0, cât va fi în momentul în care crești taxele și știi că asta determine o scădere a ritmului de creștere?

Deci vorbim efectiv de a împinge economia într-o contracție, într-o recesiune care este pornită în mod voit prin creșterea taxelor. Deci din păcate pentru cei din acest guvern care poate își închipuie că mai pot să ia tot de la cetățeni și de la firme ca să-și mai rezolve niște probleme, nu se poate. În momentul acesta nu mai au de unde să mai ia bani de la noi și e cazul să ia de la ei, să ia din companii de stat, din alte locuri pe unde se pierd, de fapt, banii noștri în acest moment.

- Domnule Năsulea, mai avem un minut și jumătate la dispoziție. Vreau să vorbim și despre studiul pe care dumneavoastră îl prezentați în România la Institutul European pentru Studii Economice. Este vorba de studiul referitor la preferința asta, apetența pentru populismul autoritarist în Europa și avem trei partide mari și tari cu roșu pe populism autoritarist și unul pe galben-portocaliu, adică mediu, undeva acolo la PSD.

- Galben-portocaliu.

- Care e situația? Cât de gravă e situația?

- Ideea e în felul următor. Deci acest studiu e făcut de colegii noștri de la Timbro din Suedia, independent de noi. Noi am primit aceste date acum câteva zile ca să le traducem. Atât. Deci, este practic o oglindă pe care ne-o ridică suedezii și ne-o pun în față ca să ne uităm să ne dăm seama cum se vede situația politică de la noi din țară, din exterior, de către niște oameni care nu au o miză în politica sau în economia românească. Și nu arată. Imaginea nu e bună bună.

Deci nu arată bine deloc pentru că avem dintr-o descriere pe care o fac colegii de la Timbro, avem aceste partide care au apucături de extremă dreapta, merg spre un autoritarism radical. Merg într-o zonă pe care am mai văzut-o noi prin istoria secolului XX pe care nu cred că ar trebui să încercăm să o reluăm. Dar ne arată și faptul că există puncte de intersecție între Partidul Social Democrat și aceste partide care au astfel de abordări. Și aici e interesant lucrul că cei de la Timbro au pornit de fapt de la populism, de la faptul că avem partide care promit lucruri nu pentru că ar fi lucruri bune pentru țară, ci pentru că sunt lucruri care aduc voturi. Și aici este, ăsta e motivul pentru care PSD figurează în această listă, o listă de așa nu până la urmă, dar, vă rog, într-un mod moderat, alături de partide care sunt foarte problematice ca orientare și ca ideologie. Cam asta este în mare, pentru că nu avem foarte mult timp ce am aflat și noi din acest studiu.

Sunt 8 pagini despre România, foarte interesante, pentru că pentru mine cel puțin mi-au adus aminte cum am ajuns aici. Mi-au adus aminte din 90 încoace prin ce am trecut și de ce nu cred că trebuia să fim atât de surprinși când au apărut AUR, SOS și POT în peisajul politic românesc, pentru că nu sunt, de fapt, niște modele care să fie chiar atât de noi pentru politica românească.