Video Român absolvent al Institutului de Ştiinţe Politice din Paris, despre cum au evoluat protestele din Franţa

În Lille, carantina se aplică doar minorilor care nu mai au voie să fie pe străzi până la 11 noaptea, în timp ce în localitatea Denain, toţi cei 20.000 de locuitori trebuie să respecte această interdicţie cel puţin până duminica viitoare. Bilanţul la capătul weekendului care tocmai s-a încheiat a mutat complet paradigma de la cerinţele legitime ale studenţilor, la pagubele uriaşe pe care tot bugetul Franţei, cu un deficit aproape la fel de grav ca al României, le va avea de acoperit: distrugerile şi jafurile însumeaza sute de milioane de euro, atrage atenţia Camera de Comerţ.

Multe platforme de reselling online au blocat vânzările, pentru că apăruse un aflux de produse furate din magazine şi revândute. Oricum, săptămâna a început tot cu proteste, iar în urma wekeendului de haos au fost făcute peste 2.500 de reţineri şi 67 de persoane au fost arestate. Premierul Sebastien Lecornu susţine că există grupuri de extremă stângă care vor să împiedice organizarea alegerilor prezidenţiale, prin provocarea unei dezordini la nivel naţional. BFMTV citează surse din serviciile de informaţii care vorbesc din nou de o instigare la violenţă dinspre extrema stânga, iar dintre persoanele interpelate numai 20% locuiau în Paris restul au răspuns la apeluri de mobilizare pe reţelele sociale.

A fost şi o formulă de demonstraţie atipică în aceasta luni dimineaţă, în faţa Muzeului Luvru, unde un grup de studenţi a blocat intrările în semn de solidaritate şi a denunţat ceea ce au definit drept "represiunea poliţiei". Însă manifestaţiile nu dau semne că se vor opri nici în perioada următoare, pentru că Vestele Galbene au anunţat o nouă rundă de proteste sâmbătă şi încă una exact peste o săptămână.

Ministrul francez de Interne a recunoscut că forţele de ordine au pierdut controlul în mai multe oraşe, nu doar în Paris, şi chiar a intenţionat să-şi dea demisia, însă preşedintele Emmanuel Macron nu i-a acceptat-o. Nu doar Franţa s-a confruntat cu proteste violente. La fel s-a întâmplat şi în Italia, unde cel puţin 200 de indivizi au fost reţinuţi după ce au devastat centrul oraşului Milano. 

Noi am analizat întreaga situaţie alături de Ciprian Constantin, absolvent Sciences Po, consilier pe politici publice, care locuieşte în zona Volontaires din Paris, unde au fost primele licee ocupate şi incendiate, şi care a oferit un interviu în exclusivitate lui Marius Pancu, pentru Observatorul de Noapte

- Ajutați-mă să înțeleg. De unde au pornit, unde au ajuns protestele astea, din punctul dumneavoastră de vedere?

- Sunt niște proteste care au început acum o lună, în jurul datei de 7 septembrie. Cred că este important să menționăm că sunt niște proteste care nu au început în Franța metropolitană, au început în departamentele de peste mări, mai precis în Guiana, la Lycée Félix Éboué din Cayenne. Atunci, pe 7 septembrie, au fost niște imagini care au circulat cu un tavan al liceului care a căzut, ceea ce a provocat furia liceenilor.

De acolo, protestele, în mod evident, au apărut pe rețelele sociale, au început să apară tot felul de videouri pe rețelele sociale din foarte multe licee din jurul Franței, în care toaletele nu funcționau, erau mai mulți elevi în clasă decât erau scaune disponibile, erau table sparte, table rupte, erau tot felul de piese de mobilier care nu mai funcționau. Această răspândire a informației și a neajunsurilor din sistemul de educație a provocat o stare de enervare generală în rândul liceinilor, care, la rândul lor, au început să protesteze și să blocheze liceele cerând, având niște revendicări foarte clare. În primul rând, mai mulți bani pentru educație.

În al doilea rând, mai mult respect pentru profesori. Trebuie spus că, în ultimii ani, starea socială și materială a profesorilor s-a degradat, în primul rând, din cauza faptului că guvernul a utilizat foarte mult contractele de vacante, unde niște profesori sunt puși la dispoziția inspectoratului școlar, care în Franța se numește Academie, și trebuie să se ducă la foarte multe licee în parcursul...

- Sunt un soi de profesori suplinitori la noi în România, ca să explicăm un pic o relație.

- Exact. Sunt un fel de profesori suplinitori. Aceștia, din cauza faptului că sunt mutați de colo-colo pe parcursul unei singure zile, foarte mulți au început să ceară concedii medicale din cauza burnout-ului, ceea ce a dus la foarte multe clase care au rămas fără niciun fel de profesori. Deci, practic, elevii veneau la școală, veneau la liceu, dar nu avea cine să le predea. Apoi, ultimul aspect care a provocat ultimele evenimente, cred că a fost și reația inițială a guvernului. Pentru că în momentul în care liceenii au decis să blocheze liceele, au fost niște baricade mai degrabă simbolice.

Cel puțin la mine, în cartier, eu am putut să le observ. În primele zile erau niște baricade simbolice, dar ministrul Educației și prim-ministrul Franței au decis ca reacția poliției să fie fără echivoc. Au decis ca cuvântul cheie al reacției guvernului să fie ordine, restabilirea ordinii. Și știm foarte bine că de atunci au apărut inclusiv analize ale Amnesty International pe brutalitatea poliției, pe modul în care poliția franceză a reacționat la protestul inițial pașnic ale elevilor. Ceea ce a provocat, în mod automat, un ciclu al violenței, un ciclu al neîncrederii reciproce, care a provocat mai târziu reacția generalizată a societății. Deci, protestele de pe 17 octombrie n-au fost niște proteste doar ale liceenilor.

Pe 17 octombrie, sindicatele liceenilor au făcut un parteneriat cu sindicatele studenților și cu sindicatele muncitorilor. Și au organizat împreună ceea ce trebuia să fie un marș pașnic. Și a fost, până la urmă, pentru că din 800.000 de protestatari, majoritatea au participat la marșuri pașnice, care erau separate geografic.

Trebuie să vorbim și un aspect, pentru că este un aspect pe care nu prea l-am văzut în mass-media occidentală și în mass-media românească, este că locurile unde au fost aceste bătăi de stradă, lupte de stradă între poliție și protestatari, mă rog, nu sunt niște protestatari, huligani, erau separate geografic de locurile unde au avut marșurile de protest pașnic.

De exemplu, în Paris, marșul pașnic a avut loc de la Place de la République până la Place de Clichy. A fost pe un parcurs care a fost stabilit de comun acord cu Prefectura Parisului, cu Prefectura Poliției Parisului, în timp ce luptele de stradă s-au dat în alte zone. Au fost niște grupuri compacte și bine organizate care voiau să ajungă la Palatul Élysée.

- Bun, aici e, de fapt, cheia discuției, poate. Pentru că mă interesează la punctul ăsta de inflexiune, în care protestul a fost deturnat, spuneți doamneavoastră de aceste grupări ultra radicalizate, nu știu, vandali, cum îi numiți dumneavoastră, și dacă există, în cadrul protestului legitim de care vorbeați anterior, anticorpii suficienți pentru a elimina, sau pentru a se delimita de acest corpusuri care, mă rog, a transformat ceea ce spuneți dumneavoastră că a fost un protest pașnic într-o imagine a unui coșmar care s-a răspândit așa pe calea undelor în jurul lumii.

Pentru că, inevitabil, în momentul în care vezi toate acele magazine vandalizate, vezi pubele incendiate, vezi o stradă complet blocată de fum, de cauciucuri arse și așa mai departe, de tineri cu cagule care intră în afacerile private ale oamenilor și iau tot de acolo, n-ai cum să te mai raportezi la cifrele macro și să spui că din 800 de mii au fost doar 500 care au fost violenți. Deci asta e întrebarea, până la urmă. Delimitarea, anticorpii democratici, cum se face? E în interesul, până la urmă, al studentilor, care au cerere legitime. Elevilor, tinerilor.

- Sunt complet de acord cu dumneavoastră, dar cred, estimez, că anticorpii democratici chiar au existat. În Franța, în mod tradițional, pentru că știți foarte bine, Franța are o tradiție destul de îndelungată a protestelor de stradă, în mod tradițional, sindicatele, atunci când organizează proteste, au ceea ce se numește un serviciu de ordine, un fel de serviciu de pază privat al sindicatului, compus din oameni care sunt angajați de sindicat să asigure ordinea în cadrul protestului. Și, de obicei, aceștia au un fel de walkie-talkies și colaborează în mod constant cu poliția. Problema, dacă ne uităm pe fapte, strict pe fapte de sâmbătă dimineață, problema este că acest, cel puțin în Paris, acest protest trebuia să înceapă la ora 14, ori începând cu ora 10, au început să apară în Piața Republicii tot felul de grupuri care veniseră și nu făceau parte din acest grup. 

- Dumneavoastră aveți o imagine în momentul ăsta, sigur, la nivel empiric, din informațiile pe care le aveți de acolo, din ce ați văzut, prieteni, cunoștințe, plus, sigur, o acoperire mai largă a mass-media din Franța. Cine sunt acești indivizi care s-au infiltrat și de ce? Care-i miza lor?

- Din informațiile pe care le avem, este clar că, sâmbătă seara, Ministrul de Interne a spus că sunt niște grupuri de extremă stânga, mai exact grupurile anarhiste și grupurile troțkiste. Ar fi propus interzicerea unui grup care se numește Les Autonomes și a unui alt grup care se numește Révolution Permanente. Sunt două grupuri care, conform informațiilor Ministerului, ar fi organizat aceste proteste.

Problema este că astăzi, procurorul Republicii din Paris a ieșit și a spus că la ora actuală nu avem informații suficiente ca să spunem că aceste proteste ar fi fost organizate de grupări de extremă stânga. E clar că sunt persoane și grupuri care au participat. Dar dacă ne uităm la caracteristica socio-economică a celor care ar fi putut să participe la aceste proteste, adevărul este că nu avem suficiente date și nu putem să ne pronunțăm în momentul de față decât prin prejudecățile noastre, pe care le vedem atunci când vedem imaginile care sunt publicate pe rețelele sociale și în mass-media.

- Apropo de prejudecăți, e acreditată această idee, sigur, tot în marea politizare a protestului, că cei care au inflamat spiritele sunt mai degrabă imigranți neadaptați. Care e punctul dumneavoastră de vedere din ce ați văzut acolo? După ce ați văzut acolo?

- Cred că se face în primul rând o confuzie destul de gravă, pentru că aici nu vorbim despre imigranți. Chiar dacă ar fi să acceptăm că persoanele care au venit și au distrus Parisul și au vandalizat Parisul sunt persoane care aparțin zonelor sărace din periferiile Parisului, trebuie să spunem că aceste persoane sunt născute francezi. Cel mai des sunt francezi născuți din francezi și sunt probabil la treia sau a patra generație a unor familii care au venit în Franța. Deci, aceste persoane nu sunt cei care au venit prin valul de refugiați din 2015, nu sunt cei care au venit după căderea regimului taliban din Afganistan. Sunt oameni, sunt tineri care au crescut în Franța, care au fost produși ai sistemului francez.

- Dar sunt? Avem aceste indicii care să ne facă să spunem așa ceva? Să facem această separare pe criterii rasiale?

- Nu cred că trebuie să facem separarea pe criterii rasiale, dar este clar că este o dimensiune de clasă pe care nimeni nu neagă, nici stânga, nici centru și nici dreapta. Bine, modul în care interpretează participarea asta pe criterii de clasă e diferită. Dar este clar că au fost tot felul de grupuri diferite care au participat și care au venit. Există inclusiv, dacă știți, astăzi am citit un raport al Procurorului Republicii din Nisa, din sudul Franței, că au participat inclusiv grupuri de extremă dreapta care venise să atace violent protestele în numele apărării civilizației europene.

Deci la ora actuală nu avem suficiente date și suficiente anchete făcute de Procurorii Republicii ca să putem să ne exprimăm cu certitudine pe aceste puncte. Dar dacă ne uităm la doveziile circumstanțiale pe care le-au adus diferiți analiști în ziua de astăzi prin mass-media franțuzească sau prin comunicatele Ministerului de Interne sau prin comunicatele prim-ministrului, într-adevăr nu putem să negăm că există această dimensiune, există grupuri de ultra-stânga care au participat, există anumite grupuri care au venit din periferiile Parisului spre centrul Parisului.

- Cui servește politic din punctul tău dumneavoastră de vedere acum în anticiparea prezidențialelor?

- E clar că este o mare problemă pentru că după cum vedeți și în discuția pe care o avem noi doi, vorbim foarte mult despre violență și nu ne ne concentrăm și pe ceea ce cereau studenții, elevi și clasele sociale și economice și profesionale care au decis să organizeze inițial protestul din 17 octombrie. Și din cauza asta avem mai multe elemente.

În primul rând, în ziua de astăzi dezbaterea este poluată de această extremă dreapta, care vrea să ne facă să credem că totul este despre violență gratuită, despre... Toată lumea care a participat la protest nu voia decât să distrugă Republica. Efectiv, în aceea zi în care Emmanuel Macron a ieșit în fața poporului și a ținut o alocuțiune, cu 30 de minute înainte de alocuțiunea lui, a fost publicată o alocuțiune a lui Marine Le Pen, care fix acest lucru a zis. Republica este atacată, trebuie să îi fie instaurată starea de urgență, trebuie ca guvernul actual să-și asume răspunderea pentru problemele pe care le-au creat în ultimii zece ani.

Deci, revenind la ideea principală, e mare păcat din punctul meu de vedere că nu se mai poate vorbi și că în dezbaterea actuală nu mai putem vorbi despre problemele profunde pe care le are sistemul de educație franțuzesc, sistemul de sănătate franțuzesc, serviciile publice în general, care din păcate în ciuda faptului că Franța cheltuie 58% din PIB, este cea mai mare procent de cheltuieli publice din toată Uniunea Europeană pe servicii publice, serviciile acestea se degradează în mod obiectiv, există sute de raporturi ale Curții de Conturi Franceze care arată că banii cheltuiți nu sunt deloc eficienți, că modul în care se cheltuie banii în Franța nu este un mod corespunzător și nu mai asigură calitatea pe care ar trebui să o asigure, există foarte mult outsourcing spre tot felul de asociații și de companii private unde practic serviciile publice sunt privatizate de facto și subvenționate de statul francez la niște costuri colosale.

Toate aceste lucruri sunt spuse de Curtea de Conturi franţuzească, dar din păcate nu putem să avem o dezbatere vedeți, nu putem să avem o dezbatere pe niște lucruri care sunt foarte importante.

- Cu siguranță că se poate avea o dezbatere, tocmai aici vreau să tragem concluzia, dezbaterea e necesară, însă mă întreb în ce măsură poate să există o astfel de dezbatere dacă organizatorii nu se delimitează de astfel de violențe și nu cer imperios poate chiar public stoparea lor?

- Organizatorii au cerut. În principiu, legal vorbind, organizatorii marșului de pe 17 octombrie au fost echivalentul franţuzesc al Consiliul Național al Elevilor, echivalentul franţuzesc al Sindicatelor Studenților din România și practic echivalentul franţuzesc al Sindicatelor Profesorilor, Medicilor și altor categorii socio-profesionale. Toate aceste sindicate, toate aceste organizații, toate aceste asociații, au fost inclusiv asociații care s-au declarat ca fiind organizatoare ale marșurilor, toate acestea au ieșit cu comunicate și au condamnat ferm violențele care s-au petrecut. Ba chiar dacă ne uităm la fapte cum spuneam, dacă ne uităm la marșurile care s-au petrecut pașnic, marșul în Paris de la Place de la République până la Place de Clichy s-a terminat în mod complet pașnic. Oamenii care făceau parte din serviciul de ordine al sindicatelor au reușit în colaborare cu polițiștii să asigure ordinea. Problema cu ceea ce s-a întâmplat ...

- Care e soluția din punctul dumneavoastră ca susținător al acestor cereri legitime, spuneți, ale tinerilor și ale celor care s-au raliat acestor marșuri? Care e soluția ca problemele să rămână pe agenda, dar violențele să înceteze? 

- Vor continua, cred că mobilizările vor continua. Se discută deja în rândul sindicatelor și până la urmă vin alegerile prezidențiale. Franța are dreptul și are și datoria să organizeze niște alegeri în cea mai bună condiție, în care toate aceste lucruri să fie discutate serios. Și manifestările și protestul legitim și doleanțele legitime ale oamenilor care sunt afectați de degradarea serviciilor publice să fie luate în considerare de toți actorii politici.