Cum interpretează ICCJ decizia CEDO privind salariile magistraţilor: "Chestiuni juridice diferite"
Urmărește ObservatorNews pe Discover
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, condusă de Lia Savonea, susţine că procesul pe care l-a câştigat împotriva Guvernului privind restanţele salariale şi decizia CEDO "privesc chestiuni juridice distincte".
"Decizia CEDO şi litigiul ICCJ cu Guvernul privesc chestiuni juridice distincte. Instanţa supremă a luat act de decizia pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi consideră că aceasta trebuie analizată în integralitatea sa, prin raportare la circumstanţele concrete ale cauzei şi la ansamblul considerentelor reţinute de Curte. Decizia reafirmă principii fundamentale ale statului de drept: caracterul obligatoriu al hotărârilor judecătoreşti definitive, obligaţia autorităţilor publice de a asigura executarea acestora şi necesitatea respectării echilibrului dintre drepturile individuale şi interesul public. Totodată, Curtea recunoaşte că executarea obligaţiilor financiare ale statului poate fi eşalonată, în condiţii determinate, fără ca această posibilitate să echivaleze cu înlăturarea obligaţiei de plată sau cu lipsirea de efecte a hotărârilor definitive. În acest context, este necesară o distincţie juridică esenţială între situaţia examinată de CEDO şi litigiul iniţiat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva Guvernului şi a Ministerului Finanţelor", spune ICCJ într-un comunicat de presă.
În opinia Instanţei supreme, cauza analizată de CEDO a privit compatibilitatea mecanismelor succesive de eşalonare şi a întârzierilor în executarea hotărârilor judecătoreşti cu garanţiile oferite de Convenţie, în timp ce litigiul iniţiat de ICCJ nu a avut ca obiect contestarea, în principiu, a posibilităţii legale de eşalonare a obligaţiilor financiare şi nici înlăturarea mecanismelor instituite de legiuitor.
"Problema juridică supusă instanţei naţionale a vizat respectarea de către autorităţile executive a propriului cadru normativ şi îndeplinirea obligaţiilor care decurg din acesta, inclusiv în ceea ce priveşte asigurarea resurselor bugetare necesare executării hotărârilor judecătoreşti, potrivit chiar calendarului de eşalonare stabilit unilateral de către Guvern. Cu alte cuvinte, una este posibilitatea statului de a reglementa modalitatea şi calendarul executării unor obligaţii, iar alta este obligaţia autorităţilor statului de a respecta chiar regulile pe care le-au instituit. Această distincţie este esenţială pentru înţelegerea corectă a celor două cauze. Decizia CEDO nu reprezintă o soluţionare a litigiului iniţiat de Înalta Curte şi nu poate fi prezentată ca validând sau invalidând automat pretenţiile formulate într-un proces cu obiect şi temeiuri juridice distincte", adaugă ICCJ.
Înalta Curte spune că "respectă" autoritatea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi consideră că dezbaterea publică trebuie să pornească de la conţinutul efectiv al deciziei, nu de la "interpretări selective" sau de la extrapolări care depăşesc limitele cauzei examinate.
ICCJ, înfrângere la CEDO
Reacţia ICCJ vine după ce Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins, în unanimitate, cererile formulate de cinci judecători şi foşti judecători români care s-au plâns de neexecutarea integrală a unor hotărâri judecătoreşti prin care statul fusese obligat să le plătească diferite sume de bani cu titlu de despăgubire pentru diferenţele de remuneraţie considerate a fi discriminatorii în raport cu alte categorii de magistraţi sau funcţionari.
Reclamanţi în acest caz au fost cinci judecători sau foşti judecători români, care au obţinut hotărâri judecătoreşti favorabile prin care Ministerul Justiţiei şi instanţele la care şi-au exercitat funcţia de magistrat au fost obligate să le acorde beneficii financiare, din care ar trebui să mai primească, conform susţinerilor reclamanţilor, sumele de 60.000 de euro, 30.000 de euro, 107.454 de euro, 571.89 de euro şi 381.868 de euro.
-
Declic pierde procesul în care contesta numirea Liei Savonea la ÎCCJ: "E o zi neagră pentru justiţie"
-
Dan Tănasă, deputat AUR, trimis în judecată pentru incitare la ură şi discriminare împotriva imigranţilor
-
Al cincilea dosar penal pentru Călin Georgescu. Ar fi făcut salutul legionar în fața susținătorilor
Datorită valorii ridicate a sumelor în cauză, Guvernul a adoptat, începând din 2009, mai multe acte normative succesive pentru a eşalona plata acestora.
Tot din decizia CEDO, s-a aflat faptul că, în perioada 2006 - 2022, Ministerul Justiţiei a plătit magistraţilor, în executarea hotărârilor judecătoreşti şi a deciziilor administrative, suma de 604.398.190 de euro.
De asemenea, CSM a plătit, din 2006 până în iunie 2026, suma de 27.641.575 de euro, în timp ce ICCJ a plătit, la rândul său, pentru perioadele cuprinse între 2010 şi 2022, aproximativ 1 miliard de euro.
Potrivit Guvernului, pentru anul 2026, ICCJ şi Parchetul General, în calitate de ordonatori de credite, au solicitat alocarea sumei totale de aproximativ 1,4 miliarde de euro cu titlu de restanţe neplătite decurgând din hotărâri judecătoreşti şi decizii administrative, inclusiv dobânzi.
CEDO: posibil conflict de interese la magistraţi
În motivarea deciziei, CEDO atrage atenţia că judecătorii, care au admis cererile altor magistraţi privind revendicări de natură salarială, sunt susceptibili să se fi aflat în conflict de interese, deoarece aveau şi ei un interes patrimonial personal.
"În plus, instanţele par să îşi fi depăşit rolul tradiţional de interpretare şi aplicare a legii, situaţie susceptibilă să creeze impresia unui conflict de interese interinstituţional care relevă o tensiune între puterea judecătorească şi puterile legislativă şi executivă. Or, Curtea subliniază că judecătorul naţional nu are sarcina de a se substitui autorităţilor naţionale competente în alegerea politicilor bugetare şi economice, priorităţile în materie de cheltuieli şi alocarea resurselor publice intrând în competenţa puterilor executive şi legislative, care dispun, în acest domeniu, de o largă marjă de apreciere", este una dintre concluziile CEDO.
