Bastonul de mareșal al incompetenței

"În orice ierarhie, fiecare salariat are tendința de a urca până la nivelul său maxim de incompetență."

- Principiul de bază enunțat de Dr. Laurence J. Peter

În orice film american cu militari exista un sergent care avea pe puțin 50 de ani și care instruia soldații și "scotea" din ei niște profesioniști. Mă intrebam pe vremuri cum de omul ăla, până la vârsta aia nu ajunsese general, conform principiului lui Napoleon, care zicea că in ranița oricărui soldat e ascuns bastonul de mareșal. Ei bine, după răsfoirea cărții domnului Peter mi-am dat seama că unii (mulți) oameni rămân intr-un post (de conducere și el), la un anumit nivel, tocmai pentru că au atins punctul maxim de competență. După care ar urma o crasă incompetență.

Poți să fii un excelent șef peste 10-15-20 de oameni, pentru ca mai apoi, promovat intr-o altă funcție, ca șef al unei cirezi de albine să dai dovadă de o crasă incompetență. La un sergent american, dacă ajunge general, există riscul uriaș să se poarte la fel cu subordonații și în funcția de ministru al apărării. Subordonați care nu mai sunt doar soldați neinstruiți. Motivele pentru care în unele societăți pe scara ierarhică nu urcă nimeni până la vârf este evident și foarte simplu.

Îmi aduc aminte acum de scurtul mandat ca ministru de finanțe al domnului Ilie Șerbănescu. Un excelent analist financiar, un nemaipomenit explicator al fenomenelor din domeniu. Care, pus in funcția aceea n-a performat deloc. Până la urmă, bastonul de mareșal nu este în ranița fiecărui soldat. Mulți au doar o bâtă care nu se sculptează în formă de sceptru nici într-o viață.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰