Cum și-a pierdut România educația la păcănele
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Aud azi, la radioul din mașină, o știre care mă face să izbucnesc în râs: o învățătoare a luat bani din fondul clasei și cu împrumut, de la părinții elevilor săi, ca să joace la păcănele. A pierdut. Paguba a plătit-o soțul doamnei, preot.
Sigur, dependența de jocuri de noroc este, ca orice alt tip de adicție, o boală. Nu de necazul femeii râdeam. Ci de faptul că povestea dăscăliței și a preotului din Râmnicu Vâlcea este, pe scurt, povestea sistemului de învățământ din România. Și nu de ieri, de azi. De vreo treizeci de ani. Chit că, la un moment dat, un președinte a vorbit cu emfază despre "România educată".
România, săraca, e educată în sensul că zice frumos "bună ziua" când își vizitează neamurile fandosite din Vest și "săru'mâna" pentru firimiturile pe care le primește de la masa lor.
Educația ca sistem, însă, a fost mereu codașa bugetului, pentru că, în fiecare guvernare, cineva i-a fluturat bugetul pe la nas după care i l-a pierdut la ultima mână. Nu i-a intrat carte, na.
Ca și doamna învățătoare, România tot în cele sfinte și-a pus speranțele, de fiecare dată. Doamne ferește.
Sau, în fine, Doamne ajută. Să intre asul ăla, că pare să fie singura carte de care om mai avea parte vreodată.
