Oul de ciocolată, un pericol mortal sau țara nepăsării în materie de cursuri?

E miercuri seară. Părinții își lasă copilul să se joace în voie. Doar e ziua lui. A împlinit cinci ani. La un moment dat, cel mic înghite o rotiță desprinsă dintr-o maşinuţă găsită într-un ou de ciocolată. Părinții nu știu ce să-i facă. Sună repede la 112, ajunge un echipaj SMURD iar băiatul este resuscitat de doi medici, zeci de minute - poate-poate își revine. Manevrele la fața locului nu prea dau rezulatate, așa că ambulanța se grăbește să-l ducă la Centrul de Primiri Urgențe din Vișeul de Sus, Maramureș. Inima lui refuză, însă, să mai bată. Băiatul de cinci ani moare. Acum încep întrebările: sunt vinovați părinții că și-au lăsat copilul să se bucure în voie de ziua lui, e vinovată firma care a făcut mașinuța din care s-a desprins rotița care l-a sufocat pe copil? Polițiștii au deschis un dosar penal pentru ucidere din culpă și vor răspunde la întrebările astea, după necropsie. Mai rămâne, totuși, o întrebare: câți români știu să acorde primul-ajutor? În România nu se învață la școală. Prin 2017, mai mulți senatori au propus să fie obligatorii cursurile de prim-ajutor în școli. Au motivat prin faptul că, la acea dată, doar 0,5% din cei 1,7 milioane de elevi înscriși în învățământul gimnazial și liceal din România au noțiuni de prim-ajutor. Ideea liberarilor era bună și pentru că elevii, astfel învățați, ar fi devenit profesori pentru părinții și bunicii lor – care ar fi știut cum să se descurce în situații critice. Dar nimic nu s-a concretizat. În școlile din România nu se învață nimic despre sănătate. În actuala legea a Educației – actualizată în 15.10.2020 – scrie, citez: Ministerul Educaţiei Naţionale în colaborare cu Ministerul Sănătăţii elaborează o strategie privind educaţia pentru sănătate şi nutriţie până la data de 31 decembrie 2019. Strategia va fi transpusă în planurile-cadru de învăţământ începând cu anul şcolar 2020 – 2021, am încheiat citatul. Mă uit la programa școlară, însă și nu văd niciun curs de prim-ajutor printre materiile, fie ele și opționale. E drept, trăim și-o pandemie... Adult fiind, poți face singur cursuri de prim-ajutor, dar, să fim serioși, câți dintre noi avem timp sau bani, dacă e cazul, de așa ceva? Acum vreo trei ani, când cochetam eu cu asigurările de viață, am participat la un curs din ăsta de prim-ajutor, în cadrul companiei. Nu pot să spun că, într-o oră, am reușit să învăț mare lucru, dar mi-am dat seama că, făcute meticulos, orele astea sunt extrem de utile. Poți, astfel, salva un bunic, un părinte sau... un copil. Dacă vrei, dacă ai timp. Dar trăim în România și asta ne ocupă deja tot timpul, nu-i așa?