"Te-ai ridicat atât de sus, bunul meu amic, încât de aici, de jos, te văd atât de mic..."

Vorba lui Caragiale, odată ajuns sus, riscul să fii văzut "mic" este, și el, ridicat. Mai ales dacă așa ești tu, de fapt. Să vă spun, deci, ce cred eu despre politică.  Vedeți voi, în România oricine poate să fie politician pentru că aici, nu-i așa, toată lumea se pricepe la politică. Ei, aș! De fapt, toată lumea se pricepe la orice, cu precădere la politică.

Pe semne că bună parte din "clasa politică" de astăzi este reprezentată de o gașcă de indivizi, unii mai norocoși decat alții, proveniți din cercuri mai conjuncturale decât alții și cu ceva mai puțin simț al ridicolului decât alții. Acestor "politicieni" cu cămăși îndesate sub curelele pantalonilor de costum, cravata asortată la batista din buzunar și pantofi lustruiți perfect le place mult să se înghesuie ordonat în cadrul de televiziune, în spatele candidatului principal. Mult.  Acestor "politicieni" le place mult să râdă  zgomotos la glumele de turmă ale membrilor cu ceva mai multă susținere de partid. Mult. Acești "politicieni" îsi permit să răspundă obraznic și să sfideze inteligența jurnaliștilor la orice întrebare. Mult. Acești "politicieni" nu sunt în stare să formuleze un discurs politic, în adevăratul sens al discursului politic, darămite să îl susțină. Acești "politicieni" nu au vigilența minții necesară acestei funcții pentru a ieși din situații diplomatice jenante. De fapt...acești "politicieni" nu au decența de a răsfoi măcar  o carte despre diplomație politică și protocol înainte de a intra în politică. Și nici măcar după. Acești "politicieni" își aduc șosetele găurite în Parlament deși se laudă că le țin acasă. Acești "politicieni" pot ordona oricui, orice, oricând. Căci ei sunt "aleșii". 

Și adevarul e că, da, oricine poate să facă politică. În fond, politician nu înseamnă decât o persoană care face politică în interes personal sau de grup. Nimic greșit în asta. Doar că, tot în definiție, politicianul ar trebui să aibă, totuși, anumite atribute. În primul rând, să dovedească faptul că poate să fie un bun comunicator. Limbajul, mimica, gesturile...să fie toate ca un pachet exemplu. Să te intrige, să îți placă să îl asculți, chiar dacă nu ești de acord cu ce spune. Să pară măcar că este mânat de pasiune, că are simțul răspunderii și cunoaște limitele puterii. Și, aș mai adauga eu, să nu stea foarte prost cu nervii.

Ori pe "scena asta politică" a noastră au tot urcat, în ultimii câteva zeci de ani, doar tentative. Și am tot asteptat să văd la televizor, să întâlnesc pe holurile Parlamentului, să alerg pe holurile instanțelor de judecată după acel OM POLITIC model despre care am învățat la facultatea de științe politice și pe care, în cărți, ai motive sa îl admiri. Vă spun sincer că în cei zece ani de presă de până acum (nu sunt așa mulți dar despre raport e vorba) mi s-a întâmplat de maximum trei ori. Vă las pe voi să intuiți numele lor.

Mi-am permis să scriu această opinie doar pentru că, la noi, oricine se pricepe la politică.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰