Bona cu acte, un lux. Mai mult de jumătate dintre bonele calificate pleacă în străinătate

Orice mamă care îşi caută bonă pentru copil, ştie cât de greu este că găseşti o persoană calificată, instruită special ca să aibă grijă de cei mici! Şi asta pentru că bonele specializate preferă să ia calea Occidentului, acolo unde sunt bine plătite. Aşa se face că părinţii din România trebuie să se mulţumească doar cu ce le oferă Internetul. Uneori, chiar cu femei care nu au avut vreodată grijă de un copil.

Ţipete, bătăi şi clipe de care nu mai vor să-şi aducă aminte. Prin asta au trecut mulţi copii lăsaţi în grija bonelor. Cele mai multe, găsite pe internet.

-Aveţi o diplomă. Aţi absolvit un curs, ceva, o şcoală de bone?

Vezi și

-Nu, nu, nu, doar experienţa pe care am avut-o timp de nouă ani de zile.

O bonă autorizată are însă nevoie de un întreg dosar de certificări. De la cursuri de prim ajutor, până la nutriţie.

-Mâncărică, menaj, deci asta am lucrat cât a fost.

Salariul pe care îl cer femeile necalificate, pentru 8 ore de muncă, ajunge la 2000 de lei. 

Georgiana caută de mai bine de două luni o bonă pentru cei doi copii. Are nevoie de ajutor 4 ore pe zi, însă nu a reuşit să găsească persoana potrivită.

-Multe nu vin la interviu, când le explic la telefon despre ce este vorba nu vin la interviu. Din 15 câte m-au sunat, au venit două, mi se pare un raport infim.

Aşa că părinţii aduc bone din străinătate. Filipinezele sunt cele mai căute.  Magda are o firmă de recrutăre, iar în ultimii 5 ani a avut peste 400 de cereri.

-Sunt vorbitoare de limba engleză, sunt flexibile, sunt responsabile, discrete, în ceea ce priveşte relaţia cu copilul sunt iubitoare, blânde.

Însă aducerea unei bone din Filipine durează între 3 şi 4 luni de zile. Pe lângă formalităţile care pot depăşi 3500 de euro, angajatorul trebuie să îi ofere cazare, masă, o zi liberă pe săptămână, iar la doi ani să îi asigure un bilet dus-întors acasă.

-Sunt ca şi la mine acasă pentru că mă iubesc, mă tratează ca pe un membru al familiei. Suntem foarte muncitoare, doar oferim servicii foarte bune angajatorilor.

Pe de altă parte, organizaţiile non-guvernamentale oferă cursuri de calificare. Cruce Roşie a  instruit în ultimii 5 ani peste 90 de femei. 

-Angajatorul sau ea are îndeplinite un set de analize, o medicina muncii. Dacă eu vreau să angajez o bonă, mă uit, îmi place persoana, pare calmă bună, drăguţă, dar nu ştiu dacă are o boală cronică contagioasă, o hepatită, că nu o văd.

Mai mult de jumătate din bonele calificate în România părăsesc ţara. Afară ajung să câştige de trei ori mai mult, aproape 1500 de euro. 

-Legea bonelor, deşi se lucrează la ea încă din 2014, abia a ieşit din dezbatere publică. O dată adoptată ar putea să rezolve o mare parte din probleme, însă nu ştim când o vor adopta parlamentarii.

Legea oferă un cadru legislativ, dar înăspreşte condiţiile. Bonele vor avea nevoie de calificare, de cazier curat şi analize la zi. Asta însemană, până la urmă, bani mai mulţi cheltuiţi.  

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰