(p) Pe Drumul Mătăsii spre ziua de mâine!

Comerțul a fost modalitatea prin care bulgărele de zăpadă al globalizării s-a rostogolit și a crescut, ajungând la dimensiunea pe care o cunoaștem astăzi. De la Drumul Mătăsii, care a conectat China și Orientul Îndepărtat cu Orientul Mijlociu și Europa până la drumul invizibil al platformelor de comerț electronic de astăzi, procesul schimbului de bunuri a avut un impact asupra dezvoltării lumii, contribuind în același timp la schimbare. Comerțul este cel care a creat oportunități, a creat probleme, a dezvoltat mediul de afaceri și a adus în final progresul tehnologic.

De la Drumul Mătăsii, care a conectat China și Orientul Îndepărtat cu Orientul Mijlociu și Europa, până la apariția comerțului electronic, actul de a schimba un lucru de valoare cu altul a avut un impact incredibil asupra lumii - și invers.

Comerțul este o activitate care se referă la tot ce implică schimbul de bunuri sau servicii, oferind astfel oamenilor mijloace de subzistență și cultură. Început cu mult timp în urmă, pe mare sau pe uscat, cu mărfuri valoroase dar voluminoase, este ceea ce numim astăzi comerțul exterior. Pe măsură ce schimburile și comerțul au evoluat, au apărut tipuri distincte de comerț, dezvoltând modele de afaceri ce au particularități specifice. Astăzi avem comerțul business-to-consumer, în care o afacere este concepută să vândă produsele sale direct consumatorului, exemplu cel mai comun fiind o brutărie. Apoi avem modelul business-to-business, în care o companie își vinde produsele altei companii. De exemplu, un producător de făină ce aprovizionează brutăria de mai sus.

Apoi avem modelul consumer-to-consumer, în care consumatorii individuali tranzacționează între ei într-un mod descentralizat. Cel mai comun exemplu este Olx sau eBay. Un model mai puțin reprezentat momentan, dar cu potențial masiv de creștere, este modelul consumer-to-business, în care un consumator individual creează plus valoare pentru o afacere. Un exemplu sunt creatorii de conținut și influencerii. În final avem modelul direct-to-consumer, în care producătorul își vinde produsele direct clientului final, eliminând intermediarii și lanțurile de distribuție.

Pentru a funcționa, comerțul modern trebuie sprijinit de o întreagă infrastructură de suport. Vorbind despre o lume globală, devine evident faptul că între ofertă și cerere se interpune inevitabil o distanță mai mică sau mai mare. Aceasta face necesară intervenția transportului, care este procesul prin care mărfurile sunt mutate dintr-un punct în altul, conform unui plan bine stabilit. De cele mai multe ori, după finalizarea transportului există un interval de timp între momentul în care produsul ajunge la destinație și momentul în care produsul este vândut. Apare, așadar, necesitatea depozitării. Din acest motiv există astăzi companii cu o experiență solidă în construirea și organizarea depozitelor. Din depozite mărfurile sunt lansate în piața de retail prin lanțul de distribuție, ce deseori implică interpunerea unui vânzător en-gross către vânzătorii cu amănuntul.

Toate procesele de mai sus sunt acoperite de o asigurare. Aceasta ajută la atenuarea riscurilor implicate în toate etapele exemplificate mai sus. În final, pentru ca un produs să se poată diferenția pe piață are nevoie de publicitate și de marketing. În acest fel produsul sau serviciu își va câștiga o poziție distinctă în fața competiției, va beneficia de o imagine în fața clientului și în final îl va convinge pe acesta să îl cumpere, plătind o sumă de bani ce va acoperii o fracțiune din fiecare pas exemplificat mai sus.

Este limpede însă că acest lanț complex nu a existat dintotdeauna. În primele secole de comerț, piețele au funcționat ca loc de întâlnire. Acolo unde existau comunități, oamenii legații prin legături familiale, sociale sau religioase deja determinate, se întâlneau pentru a își prezenta sau a procura mărfuri. Această activitate restrânsă a adus mai târziu și oameni din zone mai îndepărtate, creând astfel obiceiuri. Anumiți cercetători sunt de părere că săptămâna de șapte zile este rezultatul direct al comerțului, oamenii conștientizând că au nevoie de întâlniri periodice standardizate pentru efectuarea schimburilor, vânzarea sau procurarea mărfurilor. Apariția săptămânii ia ajutat să își planifice întâlnirile viitoare.

Civilizația, comerțul și moneda 

Toate trei au mers mână în mână de-a lungul secolelor, începând cu comerțul cu vite, acum mai mult de 10.000 ani! Vitele au fost primele mijloace de schimb, având o valoare considerabilă, amplificată de faptul că se puteau reproduce, puteau să furnizeze constant hrană și în final puteau fi transformate în hrană sau îmbrăcăminte. Este interesant că „pecunia”, cuvântul latin pentru bani, este legat de „pecus”, care se referă la vite!

Primele monede își au originea în Lidia antică, aflata pe teritoriul Turciei de astăzi. Un centru important pentru comerțul dintre Mesopotamia și cetățile grecești, lidienii au fost consemnați de Herodot ca fiind „primii bărbați care au creat și folosit monede de aur și argint”. Monedele lor erau realizate din electrum, un aliaj dintre aur și argint, fiind apoi ștampilate cu imagini ale împăraților și zeilor antici. Moneda de hârtie a apărut pentru prima dată în China, în timpul dinastiei Tang sub formă de bilet la ordin. Evoluția a fost lentă, doar în anii 1100 banii de hârtie produși de guvernul dinastiei Song și-au făcut apariția. Folosirea bancnotelor a adus o ușurare comercianților ce aveau de parcurs distanțe lungi, acestea fiind mai ușoare și mai ușor de transportat. 

Putem concluziona că schimburile comerciale au reprezentat un vehicul al progresului, ce a intervenit în primul rând asupra oamenilor ce trăiau pe rutele comerciale. Aceștia au făcut schimb de idei, au învățat de la negustori și i-au învățat la rândul lor pe aceștia, stimulând progresul în filozofie, științe, limbă și religie.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰