Campania "Alege ce urmează", un demers jurnalistic unic. Observator, pe urmele românilor plecaţi în Europa: ce au găsit în Vest şi le lipseşte acasă

În mai puţin de o lună începe campania electorală în România. Şi pentru locale, şi pentru europarlamentare. Urmează o nouă serie de promisiuni, nişte afişe înghesuite în cutia poştală şi poate câteva borduri în cartier. Se întâmplă asta odată la 4 ani. Între timp, batem pasul pe loc şi rămânem la coada Europei la cele mai importante capitole - autostrăzi nu avem, trenurile au întârzieri de ani de zile, ne-au plecat şi muncitorii, şi medicii, şi viitorii studenţi. Cum au reuşit alţi vecini de-ai noştri să se dezvolte? Am încercat să aflăm, într-un experiment jurnalistic unic. O călătorie prin Europa cu toate mijloacele de transport posibile. În zilele şi săptămânile viitoare vedeţi ce a ieşit, în campania Alege ce urmează. 

• ANCHETĂ. Scoici cu substanţe cancerigene şi metale grele, la restaurante. Pescarii le adună din zone interzise

"Dacă vrei să creşti o ţară, trebuie să îi faci infrastructură", spune domnul Săndel, şofer de TIR. "Avem de parcurs 665 de km, îi facem în 7 ore", arată Cristi Popovici, reporter Observator. "Polonia a folosit iniţial cam jumătate din banii alocaţi de la Bruxelles pentru construcţia de drumuri express şi autostrazi", spune Bianca Iacob, reporter Observator. "Suntem singura ţară din Uniune care nu are capitala conectată prin autostradă de nicio altă ţară", adaugă Cristi Popovici, reporter Observator.

"Alege ce urmează", demers jurnalistic unic

"Reţeaua feroviară a Cehiei a devenit una dintre cele mai moderne din Uniunea Europeană şi e în continuă expansiune", arată Cristi Popovici, reporter Observator. În timp ce România pare captivă undeva într-un tunel al timpului în care trenurile merg ca acum o sută de ani şi au, într-un sigur an, întârzieri care însumează 8 ani. Imediat după căderea comunismului, nu am construit niciun kilometru de autostradă timp de 10 ani. Şi abia am reuşit să trecem de curând borna de o mie de kilometri de şosele de mare viteză. Sunt doar câteva dintre subiectele dureroase ale României la 35 de ani de la ieşirea din comunism şi 17 ani de la intrarea în Uniunea Europeană. 

• Reporter: Deci câte trenuri noi avem în momentul ăsta?
• Ştefan Roşeanu, Autoritatea pentru Reformă Feroviară: Total - trei. Oricât de multă dorinţă şi bunăvoinţă aş avea eu de a pune trenuri noi în circulaţie, nu am care tren să îl pun. Nu vă imaginaţi că există un tren pe care ARF îl ţine într-un depou numai de-al dracu, ca să nu aibă românii cu ce să se deplaseze. 
• Reporter: Aţi putut renova, de exemplu, şcoala de aici cu fonduri europene?
• Săndel Petrişor, director şcoală Siliştea Gumeşti: Nu. Am făcut-o cu sponsorizări.
• Reporter: Şi de ce nu s-a reuşit pe bani europeni?
• Săndel Petrişor, director şcoală Siliştea Gumeşti: Nu pot să vă spun. 
• Reporter: Dar de ce tărăgănarea asta?
• Ionel Zaharia, viceprima Siliştea Gumeşti: Pentru că se schimbă, cum se schimbă la primărie aşa şi la ministere. Vine un alt Guvern, zice, nu mai mergem pe linia asta, hai pe asta. 

Suntem codaşii Europei la autostrăzi, la căi ferate, la turism, sănătate, agricultură, educaţie şi nivel de trai. Am ratat şansa de a prinde din urmă ţările avansate, din vest, am pierdut bani şi, cel mai grav, oameni.

Căpşunarii nu s-au mai întors. Sunt tot acolo, doar că azi, sunt patroni. Am plecat în Spania, pe urmele lor. Şi de acolo, în toată Europa. Ca să aflăm cum au făcut ei să se dezvolte, şi ce-am ratat noi în toţi aceşti ani. Într-un demers jurnalistic unic, inedit şi surprinzător.