Eroarea umană care a afectat un continent! Cernobîl, numele care a dat fiori Europei

Ce s-a întâmplat, de fapt, în 1986 în Centrala Nucleară de la Cernobil? Noaptea. Ora 1 şi 23 de minute se produce o explozie puternică. Reactorul 4 de la Centrala Nucleară de la Cernobil sare în aer. Radioactivitatea începe imediat să migreze în bătaia vântului. Nimeni nu era pregătit pentru un astfel de dezastru.

• George Simion şi Anamaria Gavrilă nu şi-au depus candidatura. Cursă pentru a strânge 200.000 de semnături

Secretariatul General al Uniunii Sovietice decide să tacă. Oficial, un anunţ a fost făcut trei zile mai târziu. Simplu. Sec. Fără detalii. Fără expunerea reală a pericolului. 

Puţini sunt cei care au avut curajul să vorbească despre Cernobil chiar şi după zeci de ani. Noi am stat de vorbă cu cei mai buni specialişiti. Unii lucrează la Centrala Nucleară de la Cernavodă. Alţii sunt la conducerea celor mai importante instituţii din domeniul nuclear. 

26 Aprilie 1986. Este sâmbăta în care s-a scris cea mai neagră pagină din istoria energiei nucleare. 

Mesajul a fost foarte scurt. Era imposibil să îţi dai seama cât de important era ceea ce se întâmplase.

A treia zi s-a recunoscut producerea accidentului nuclear de la Reactorul 4 de la Cernobil.

S-a muşamalizat. Nu se cunoşteau valorile reale.

Totul a pornit de la un test relativ simplu. Echipa din tură trebuia să verifice cât timp turbinele reactorului vor rămâne alimentate cu energie dacă sistemul principal nu mai funcţionează. Erori în lanţ au dus la dezastru. 

A fost un defect de construire a reactorului.

Acelaşi test se făcuse la o altă centrală cu puţin timp înainte. Dar nu a fost finalizat pentru că au fost constatate probleme. Şi nici nu s-au comunicat rezultatele.

Când au dezactivat alimentarea cu energie electrică, nivelul de putere al reactorului a scăzut.

Aşa că a fost nevoie să fie crescută puterea manual. Doar că sistemul automat nu permitea acest lucru. Computernul cerea oprirea reactorului pentru limitarea riscurilor. 

Imediat după explozie s-au degajat emisii puternic radioactive. Primul nor s-a ridicat la peste 1.500 metri înălţime şi s-a deplasat spre ţările nordice. Dealtfel, Suedia este cea care a dat alarma pe data de 27 aprilie.

A doua zi. Al doilea nor radioactiv s-a deplasat după câteva zile spre sudul Germaniei, Austria, Nordul Italiei. Al treilea nor a cuprins şi România. Dar nu noi am fost cel mai puternic afectaţi. 

Cele mai expuse grupuri au fost, bineînţeles, cei care au lucrat pentru eliminarea consecinţelor. Aşa numiţii recuperatori. Muncitori care au fost trimişi la sacrificiu. 

Copiii din cele trei ţări, Rusia, Belarus şi Ucraina, care au băut lapte atunci, au avut doze care au crescut nivelul de incidenţă al cancerului de tiroidă. Au fost, într-adevăr afectaţi, şi în prezent se consideră ca încă fiind la risc persoanele care erau la vârsta copilăriei în acea perioadă. 

Peste 100 de tone de combustibil nuclear au fost aruncate în aer. Peste 170 de mii de oameni au fost evacuaţi în decurs de cinci zile. Pentru unii dintre ei a fost mult prea târziu. 

După ani de cercetare, Organizia Mondială a Sănătăţii a atribuit accidentului nuclear de la Cernobil 56 de decese directe. In total, nouă mii de persoane au fost expuse la doze aproape letale cu pericol iminent, fiind în imediata apropiere a Centralei la momentul exploziei.

Acelaşi raport arată că 6,6 milioane de oameni, predominant din Ucraina, Belarus şi Vestul Rusiei au fost expuşi la doze cu risc mare de dezvoltare a unei forme de cancer. Mulţi dintre cei expuşi atunci încă nu au scăpat de pericol.

Norul Radioactiv care a cuprins şi România a intrat în ţara noastră pe data de 1 mai 1986. Prin zona de Nord-Est. Prin Suceava. Primele măsuri luate au inclus administrarea de iod stabil populaţiei expuse, anularea activităţilor sportive şi interzicerea unor alimente precum laptele, legume şi fructe. 

Practic, în bătaia vîntului, contaminarea României a fost diferită.

În zonele Satu Mare, Sălaj, Maramureş, Sibiu, Hargita sau Braşov, dozele încasate de populaţie au fost extrem de mici. Nici 30 la sută din fondul natural deja existent.

Însă în regiunile care cuprind Caraş Severin, Gorj, Mehedinţi, Tulcea, Neamţ, Vrancea şi Teleorman, dozele au fost ceva mai mari, depăşind 1 milisievert, adică dublul dozei încasate, în mod natural, de populaţia din ţara noastră. 

Ca o comparaţie extrem de pertinentă, raportându-ne la datele primite de la Institutul Naţional de Sănptate Publică, în regiunea cea mai afectată, Gomel din Belarus, dozele încasate de populaţie au atins chiar şi 630 de milisieverţi la copii şi 150 pentru un adult.