La naștere a fost abandonat pe calea ferată și a trăit în orfelinat. Acum a devenit medic de succes

La naştere, a fost abandonat pe o cale ferată circulată. La 7 ani, a ajuns într-o casă de copii. Astăzi, la 38 de ani, e medic rezident şi alină suferinţa în fiecare zi. Este povestea unui tânăr care şi-a transformat fiecare obstacol într-o şansă.

• Vortex polar peste România. Iarna se reîntoarce în forță cu răcire accentuată, ploi, lapoviță şi ninsori, inclusiv în Bucureşti

La naştere, a fost abandonat pe o cale ferată circulată. La 7 ani, a ajuns într-o casă de copii. Astăzi, la 38 de ani, e medic rezident şi alină suferinţa în fiecare zi. Este povestea unui tânăr care şi-a transformat fiecare obstacol într-o şansă. Continuăm campania Ajut Eu, platforma unde dorinţele devin realitate, şi vă prezentăm povestea lui Valentin. Exemplul care ne reînvaţă să spunem Ajut eu.

Valentin Perduş, medic rezident: Nu ştiu cum e să îţi abandonezi puiul de om pe o cale ferată. Aşa începe povestea mea, aici. Mama, lăsându-mă aici, pe calea ferată. Nu-mi explic nici la această oră, la vârsta de 38 de ani, gestul mamei, fiind şi ultimul născut. Nu o să o judec, dar nici nu o să-i caut, întrucât nu vreau să îmi amintesc lucrurile grele. Aici m-au lăsat şi aici începe lupta pentru a supravieţui 

Lupta a început aici, la casa de copii 9 mai Buşteni. 19 55 Eram doi cate doi, ne-au aliniat am intrat si dupa care cea care ne-a coordonat si ne-a indrumat ne-a dus la cantina. 20 19 noi plangeam, urlam de ceea ce urma sa se intample. Prevedeam lucrurile acestea. 

Când ai șapte ani și singurătatea ți se deschide în față ca un hău, copilăria se sfârșește brusc. Așa a început, pentru Valentin, deceniul petrecut în orfelinat. Printre profesori și colegi mai mari care l-au învățat ce înseamnă umilința, între pereții reci ai casei de copii din care a rămas acum doar o ruină, un singur gând a reușit să îl salveze. 

Valentin Perduş, medic rezident: Dumnezeu m-a ţinut în braţe şi m-a ocrotit. Sigur are un obiectiv cu mine. De aceea a trebuit să trec prin aceste momente ale groazei 

Iar drumul i s-a arătat miraculos. 

Valentin Perduş, medic rezident: Pasiunea pentru medicină a început când am văzut asistenta medicală care venise cochetă, într-un halat alb. Era o meserie specială. Va trebui să fac Medicina 

Valentin Perduş, medic rezident: M-am integrat la ucenici, am intrat la profesională, după care am hotărât să fac o listă la care să mă gândesc. Unde ar putea fi cea mai bună facultate de medicină. A rămas doar una singură. Cluj-Napoca. Nimeni nu a ştiut că îmi voi lua rucsăcelul cu conspectele de anatomie din Biblioteca din Ploiesti. M-am suit în tren şi am plecat la Cluj 

Trenul l-a dus în Cluj, la Facultatea de asistenţi medicali. A absolvit-o cu brio şi cu sacrificii. Muncea unde apuca numai ca să reuşească să se întreţină în studenţie. 

Valentin Perduş, medic rezident: A fost anevoioasă, nu aveam resursele materiale şi financiare, dar asta nu m-a oprit să îmi urmez visul. Făceam naveta la Cluj şi lucram că ospătar. Luam ce rămânea de acolo şi mâncam. În sufletul meu era o luptă. Nu se poate. Nu se poate să rămân doar aici. Vreau la Medicină 

Și lupta a continuat, până când a fost admis şi la Facultatea de Medicină din Oradea. Acum este medic rezident, fericit că poate să ofere binele de care şi el a avut nevoie la un moment dat. Lui, i s-a oferit puțin în România. Vrea să plece în Germania, pentru că aici posibilitățile au devenit prea mici pentru un vis atât de mare. 

Valentin Perduş, medic rezident: Trebuie să ai un spaţiu unde să locuieşti, trebuie să ai financiar să poţi să te întreţii şi să îţi iei anumite cărţi, tratate 

Acum învaţă limba germană şi în câteva luni speră să emigreze. Dar promite că se va întoarce, ca să spună Ajut Eu oamenilor încercați de boală, dar și celor puțini care i-au întins o mână de ajutor de-a lungul anilor. 

Valentin Perduş: Dumnezeu mi-a dat să întâlnesc oameni cu suflet mare. Aceşti oameni sunt pentru mine nişte îngeri. Cu siguranţă mă voi întoarce