Frățiorii premianți din Bacău care stau cu părinții într-o cămăruță și care n-au fost în vacanță

Să fii corect, să munceşti şi să împarţi puţinul tău cu alţii. Şi vei fi astfel fericit. Sunt lecţii care ţin loc de avere, pentru o familie greu încercată din Bacău. Trei fraţi împart o casă mică şi-o mare dragoste pentru tot ce înseamnă carte.

• Vortex polar peste România. Iarna se reîntoarce în forță cu răcire accentuată, ploi, lapoviță şi ninsori, inclusiv în Bucureşti

Să fii corect, să munceşti şi să împarţi puţinul tău cu alţii. Şi vei fi astfel fericit. Sunt lecţii care ţin loc de avere, pentru o familie greu încercată din Bacău. Trei fraţi împart o casă mică şi-o mare dragoste pentru tot ce înseamnă carte. Au învăţat de mici că educaţia este evadarea care îţi dă aripi să visezi, când fiecare zi e o luptă pentru supravieţuire. Tot cu acest gând îl aşteaptă şi pe Moşul. Şi-au pus pe lista de dorinţe rechizite, ghete şi geci groase pentru şcoală, sperând că cineva va spune, din nou, Ajut Eu. 

În cămăruţa mică, înghesuită, printre mobile vechi, haine şi jucării, copiii îşi găsesc uşor ascunzătoare.

De un an de zile, aici e acasă pentru familia Sipoş. Aici trăiesc, se joacă şi visează la vremuri mai bune 2 oameni mari şi 3 copii. Suntem în Galbeni, judeţul Bacău. Iar acesta e cel mai frumos loc pe care aceşti copii şi părinţii lor îl pot numi "acasă".

O vreme au stat toţi, într-o singură cameră, la bunici. Dar, după câteva luni de muncă şi mari sacrificii în străinatate, tatăl a reuşit să adune o brumă de bani, cât să cumpere, la marginea satului, casa aceasta mică, veche, fără apă, fără canalizare şi cu toaleta în spatele grădinii. Dar, pentru ei, e cel mai frumos loc de pe pământ. Pentru că sunt împreună, sunt sănătoşi şi au ce mânca. Azi, au! 

Tot banii se duc pe mâncare pentru cei mici. Sunt zile în care părinţii rabdă de foame, doar ca Marius, Denisa şi Daniela să nu meargă la culcare cu burta goală. Băiatul are doar 4 ani, nu pricepe mare lucru din zbaterea părinţilor pentru fiecare zi de supravieţuire. Dar fetele înţeleg deja că salvarea lor este educaţia. Sunt amândouă premiante la şcoală. Daniela e pasionată de matematică.

DANIELA SIPOȘ, elevă: Dacă nu ştiu undeva, pun capul numai la acea problemă. Şi doar atunci cand nu mai pot ce sa fac o intreb pe doamna.

Denisei îi place mult să citească ori să scrie. Iubeşte să descopere astfel lumea şi să descrie, în cuvinte, ce are ea mai preţios - mama. 

DENISA SIPOȘ, elevă: Mama este o persoană iubitoare şi bună la suflet!

De la ea au învăţat fetele cele mai importante lecţii de viaţă - să fii cinstit, corect, să munceşti şi să împarţi ce ai cu alţii care au mai puţin decât tine. 

(Reporter): Când vei fi mare, ce vei face?

(Daniela și Denisa): Să fiu jandarmeriţă! La fel şi eu, vrem să ne facem amândouă! Eu, daca o sa fiu jandarmeriţă, cum o sa fac şi scoală, pt ca eu vreau sa ma fac şi cantareaţa, sa fiu cantareata e un hobby.

Cu toate lecţiile gata copiii dau năvală în curte. Se bucură de prima ninsoare. Când curtea casei se umple de veselia celor mici, parcă şi necazurile părinţilor sunt mai uşor de dus. 

Bărbatul lucrează cu ziua pe unde apucă şi doar aşa reuşeşte, în fiecare zi, să pună ceva pe masă copiilor, după care îndrăzneşte să viseze la zile mai bune. 

MARIUS SIPOȘ, tatăl copiilor: Cu ajutorul lui Dumnezeu, să pot să fac o fântână aici la poartă, mai aproape şi apoi o baie, condiţii pentru copii, e f greu cu baia, suntem la ţară, apa e foarte departe pentru copii, pentru spălat, pentru..

Dorinţele copiilor sunt şi mai mici - jucării, rechizite, ghete şi geci groase, de iarnă. Tot ce au sau tot ce-au avut vreodată, în viaţa lor, au fost doar haine purtate de fraţii mai mari. În fiecare an, speranţa e la Moş Crăciun. Se umple casa de visele lor colorate, puse pe-o coală albă de hârtie. 

(Reporter): Denisa, ce ti-ai dori? 

(Denisa): Niste papucei de casă...

(Reporter): I-ati mai scris lui Moş Crăciun până acum?

(Denisa): Da, dar nu s-au îndeplinit.

De asta le e şi teamă să-şi dorească prea multe. Să nu fie dezamăgirea mare. Fetele privesc cu ochi uimiţi, în telefonul nostru, artiştii lor preferaţi. Şi îşi imaginează cum ar fi să-i întâlnească vreodată pe Dorian Popa ori pe Alina Eremia. Sau, măcar un telefon din asta să aibă, ca să îi vadă mai des. 

DENISA SIPOȘ, elevă: Eu pe Alina Eremia... aș face o poza cu ea si aș întreba-o cum de a ajuns un cântăreț așa bun.

Într-o lume cu sărăcie şi lipsuri multe, imaginaţia e limita. Şi dincolo de ea, sunt vise mici, de copii, care prind aripi. Sunt saci plini cu daruri, cărţi cu poveşti, dulciuri, haine călduroase de iarnă şi un munte mare, adevărat, unde ei vor pleca în vacanţă. 

(Reporter): Tu ai fost vreodată în vreo vacanţă?

(Daniela): Nu!

Visele acestea, dacă încap pe o coală de hârtie, înseamnă că pot avea loc şi în tolba lui Moş Crăciun.