Mihai, băiatul căruia medicii nu i-au dat șanse să meargă, reușește să învingă obstacolele

Mihai Suciu, un adolescent de 14 ani din Alba, e un exemplu pentru tenacitatea cu care a depășit orice obstacol în viață. Medicii nu i-au dat şanse să meargă vreodată, are o dorinţă greu de strecurat în sacul lui Moş Crăciun.

• Jumătate de ţară, sub cod galben de vreme severă până sâmbătă seara. Rafalele de vânt depăşesc 50 km/oră

Mihai Suciu, un adolescent de 14 ani din Alba, e un exemplu pentru tenacitatea cu care a depășit orice obstacol în viață. Medicii nu i-au dat şanse să meargă vreodată, dar el a depășit orice așteptare. Băiatul are o dorinţă greu de strecurat în sacul lui Moş Crăciun, dezvăluită în campania Ajut Eu, lansată de Antena 1, Observator și Fundația Mereu Aproape. 

De când a venit pe lume, aşa a fost fiecare zi din viaţa lui Mihai - plină de obstacole. O permanentă competiţie. Cu cei din jur, dar mai ales cu el. Şi, cu fiecare mică victorie obţinută, el a devenit copilul puternic de azi. 

E cea mai bună imagine a greutăţii de pe umerii săi. De 14 ani, din clipa în care a intrat în această lume, cu stângul, aşa e viaţa lui Mihai. S-a născut prematur. Iar cele câteva secunde în care creierul nu i s-a oxigenat, au lăsat urme adânci. De neşters vreodată, au spus medicii. Care n-au crezut că Mihai va putea sta în picioare.   

Mihai a refuzat o viaţă în scaunul cu rotile. Şi-a spus mereu că el e un copil normal. Cu zâmbet şi voinţă de fier a intră în fiecare zi în sala de recuperare. Ca şi cum o importantă olimpiadă îl aşteaptă. 

NICOLETA NICOLESCU, kinetoterapeut: Este un antrenament destul de intens, durează undeva la o ora, o ora jumătate și efortul este diferit de-a lungul antrenamentului. Are dorință! E o colaborare, din punctul meu de vedere, foarte bună! 

Are o permanentă dorinţă de a-şi depăşească limitele, e curios, vrea să ştie mai multe, să descopere lumea fascinantă din jurul lui. De exemplu, camera noastră de filmat.  

(Reporter): Cum te ajuta toate exercitiile astea? 

(Mihai): Atât în mod fizic cat și psihic. Pentru ca progresez si este și foarte relaxant in acelasi timp. 

Acasă, îl aşteaptă de fiecare dată Maria, sora geamănă. Mai mare decât el cu câteva minute. Acele minute care au făcut diferenţa. Cei doi sunt ca jumătăţile care se completează perfect: el e neajutorat, ea protectoare. El e bun la limba română, ea, la matematică. 

Mihai e pentru Maria model de curaj şi demnitate. Felul în care el îşi duce boala o face şi pe ea mai puternică. Un fel de scut de apărare în faţa celor care ar putea să îl rănească.   

MARIA SUCIU, sora lui Mihai: Eram în timpul unei ore de geometrie si Mihai ridicase mâna. Și nu poate ridica mana cum o ridicam noi toti. În spatele lui și în spatele profesoarei care nu era atentă, colegii ridicau în batjocură mâna. Și râdeau. M-am uitat o data urât la ei și l-au lăsat în pace. Eu mi-l imaginez pe el foarte puternic și, de fapt, chiar e foarte puternic. Eu nu știu daca aș rezista în postura lui o zi! La toate jignirile și tot râsul... Toate piedicile pe care le are el, eu nu aș putea rezista! 

"Are și el caderile lui... Dar cred ca si caracterul lui este foarte puternic! Fondul lui, caracterul lui cred ca il ajuta foarte mult. La numarul de incercari prin care a trecut, la programul pe care il are zilnic, la presiunea la care este supus zilnic, pe multa lume ar doborî. Chiar și pe noi, adulții", spune mama lui Mihai.

Dar Mihai rezistă. Mai are încă multe de rezolvat - operaţii la genunchi, implanturi şi şedinţe de recuperare. Un efort continuu pentru el, o povară greu de dus pentru părinţi - toate acestea costă peste 100 de mii de euro. 

"Drumul nostru a inceput atunci cand el avea 9 luni. Faptul ca am reusit sa ajungem în SUA se datoreaza Fundației Mereu Aproape si tuturor celor care sunt in jurul nostru. Calitatea vietii lui Mihai s-a imbunatatit considerabil si pentru asta o sa fiu vesnic recunoscatore. Dar n-o să-i poată da nimeni, înapoi, timpul pe care n-a apucat să-l petreacă la joacă, pe terenul pe fotbal ori alergând prin parc, cu o trotinetă. O experienţă pe care ar da orice să o trăiască. Numai să aibă trotineta", declară mama băiatului.

MIHAI SUCIU: Mi-as dori o trotineta electrica care sa ma ajute sa tin pasul cu colegii mei. Sa fiu in pas cu ei, sa nu ii fac sa astepte. Îmi place viteza si tot ce tine de ea. Mașini... Îmi place foarte mult viteza si aș vrea să simt adrenalina. Aș vrea sa simt o senzație mai extremă, niste piloti profesioniști care să mearga cu o viteza mai mare. Pe circuit. 

Bucuriile lui sunt colecţii de stări şi emoţii. Atunci când nu poate face ceva, vrea să traiască măcar în preajma celor care pot. Se hrăneşte din bucuria lor. De aceea ar vrea să meargă, măcar o dată, pe un stadion. 

MIHAI SUCIU: Îmi place fotbalul, dar din pacate nu pot sa il practic. Dar totusi, si daca nu il pot practica, as vrea sa ma duc la un meci la Steaua, care e echipa mea preferata ca sa vad mai mult atmosfera de pe stadion. 

Sau, ar vrea să îl întâlnească, pe Sely, celebrul youtuber. 

MIHAI SUCIU: Îmi place cum a reusit din puținul pe care l-a avut, a luat-o de jos si a ajuns la un nivel foarte ridicat. 

Altceva, nu-şi mai doreşte. Decât să fie el bine, şi să poată da şi altora din puţinul lui. 

MIHAI SUCIU: Scrisese, la un moment dat, o mamă că are salariu foarte mic si ca si-ar dori sa primeasca fiul ei o consola. Si m-am gandit ca eu am o consola veche si vreau sa o schimb. Si unii oameni chiar nu au deloc! 

Băiatul căruia medicii i-au spus, la naştere, că nu se va ridica în picioare, e pregătit să cucerească lumea cu pofta lui de viaţă. Iar lumea pare să nu aibă limite pentru el.