Mihai, eroul voluntar care salvează vieți, la 20 de ani: ”E cea mai mare satisfacție”

Sunt oameni care vor spune întotdeauna... ajut eu. Indiferent de cât de greu le este lor şi indiferent de încercările vieţii, se vor gândi mereu la ceilalţi. Mihai Moldoveanu ar putea fi numit fără nicio exagerare îngerul oraşului.

• Prognoza meteo în Bucureşti pentru următoarele zile. Sunt aşteptate ninsori, vânt şi temperaturi negative

Sunt oameni care vor spune întotdeauna... ajut eu. Indiferent de cât de greu le este lor şi indiferent de încercările vieţii, se vor gândi mereu la ceilalţi. Mihai Moldoveanu ar putea fi numit fără nicio exagerare îngerul oraşului. E voluntarul de 20 de ani cu vestă fosforescentă şi trusă de prim ajutor care e lângă tine atunci când ai nevoie de ajutor. Salvează suflete, ţine în viaţă bolnavi când ambulanţele sunt pe drum şi chiar schimbă destine cu vorbe şi gesturi care vin în momente de cumpănă. Ar vrea ca România să fie bogată în oameni care ajută necondiţionat.

Există pe lume oameni care au nevoie de ajutor și oameni care au o singură nevoie: să-i ajute pe alţii. Mihai Moldovanu este un astfel de om.

MIHAI MOLDOVEANU, salvator: Lumea mea ideala ar fi ca fiecare om să se implice cand un om are nevoie de ajutor, fie prin cazuri umanitare, prim ajutor. Să nu mai fie atat de indiferent. Un om care e indiferent, e clar un om fricos. 

Până când lumea ideală se va întâmpla, în lumea reală, Mihai își face partea lui. În fiecare dimineață când pleacă de-acasă, fără să ştie ce-l aşteaptă azi: va mai porni o inimă să bată, va mai simţi în palmă pulsul firav al unui copil, va mai salva o viaţă? Tânărul de 20 de ani, cu vesta lui fosforescentă și stăpânire de sine, e un fel de înger păzitor al oraşului. Neştiut aproape de nimeni. Până la începutul acestui an când, un incident şocant l-a transformat, peste noapte, în "eroul de la metrou ".

MIHAI MOLDOVEANU, salvator: Am coborat, toata lumea era pe marginea peronului. Era clar ca este sub metrou, nu ma asteptam sa mai gasesc in viata pe nimeni. L-am intrebat de la distanta daca e constient si mi s-a raspuns ca da. M-am pus pe burta, mi-am scos lanterna si am inceput sa vorbesc cu baiatul respectiv. L-am intrebat tot felul de chestii, cum a ajuns acolo, cum a petrec Revelionul, toate chestiile astea sa reusesc sa-l tin cat mai constient si cat mai prezent langa mine.

Instinctul i-a dictat, pur si simplu, ce trebuie să facă. Băiatul blocat între sine, sub metrou, părea grav rănit. 

MIHAI MOLDOVEANU, salvator: Intamplarea a facut ca el sa fie a mai puțin de zece centimetri distanta de linia de tensiune. Am vazut cu lanterna, cu coada ochiului am vazut. I-am zis să nu se miste, sa nu-si miste absolut deloc picioarele si eventual si pe el.

În scurt timp au ajuns și pompierii, și ambulanța. Tânărul a fost dus la spital şi în două săptămâni şi-a revenit complet. Astăzi, studiază în străinătate. Iar gestul lui necugetat, făcut din cauza unor probleme sentimentale, a rămas doar un vis urât. Din care l-a trezit un înger căruia îi va rămâne veșnic recunoscător.

MIHAI MOLDOVEANU, salvator: E ceva nemaintalnit. E cea mai mare satisfactie cand un om imediat dupa ce l-ai ajutat cu ceva si a depins doar de tine si l-ai ajutat, sa-ti stranga mana sau sa-ti multumeasca.

Prima oară când a simțit aşa ceva a ştiut că asta îi e menirea. Să salveze oameni. Avea doar 15 ani. 

MIHAI MOLDOVEANU, salvator:  Primul meu caz a fost in 2015, atunci cand mergema la biserica. Vizavi de blocul meu am observat foarte multa lume, vizavi de un barbat. Am traversat, mi-am pus manusile, am chemat pe cineva să ma ajute sa-l intorc, un om foate masiv la vreo 102 de kilograme era cazut. L-am intors cu fata in sus, am verficat respiratia, starea de constiență. Era in stop cardiorespirator, am inceput degraba manevrele de resuscitare

Acele secunde, când omul de sub mâinile lui a revenit la viață, i-au decis și lui soarta.

MIHAI MOLDOVEANU, salvator: S-a livrat un șoc electric si s-a dus drect in tensiune 160 si un puls de 90 si ceva, tin minte si acum, care s-a mentinut pana la spital... Toata lumea imi spunea ca n-am facut bine ca m-am dus si m-am interesat de el, dar nu puteam sa stau cu gandul ca a trait sau a murit.

Cum a ajuns un adolescent să se lupte, la propriu, cu moartea? Să nu stea pe margine când cineva e în pericol şi să ştie exact ce trebuie să facă pentru salvarea lui? 

MIHAI MOLDOVEANU, salvator: M-am apucat de voluntariat si de ambulanță pentru a reuși să fac ceva în viața asta. Să ajut pe cineva, daca n-am avut ocazia cu mama mea, am decis să fac asta pentru alții. Asta m-a motivat. La vreo 5-6 lui dupa ce a murit, am gasit ambulanta. A avut cancer si, din pacate, dupa 5 ani a pierdut lupta... M-am gandit ca, daca nu gasesc ceva cu care sa-mi ocup timpul, sigur ramanand singur, as putea să o iau pe alte cai. Intamplator, am gasit site-ul Exista un erou cu Programul Exista un Erou, am aplicat acolo...

Şi aşa a devenit Mihai unul dintre ei. Unul dintre cei 5000 de eroi voluntari ai Serviciului de Ambulanță București. Iar în paralel a inceput şi studiile de asistent medical.

(Reporter): Ce crezi ca ar gandi mama ta despre tine? 

(Mihai Moldoveanu): Ar fi mandra de mine sper sa fie mandra de mine. Sa ma vada ca fac ce-mi place. Pe langa faptul ca fac ce-mi place, le ofer si altora sansa de a se bucura de viata asta, asa cum e ea. 

Fericirea asta îi e de ajuns. În general, pentru el nu vrea nimic. E obişnuit doar să dea, nu să primească.  

MIHAI MOLDOVEANU, salvator: Pe plan material nu am gasit, nu am nimic ce mi-ar lipsi, poate doar lucruri care nu tin de cineva anume cum ar fi sanatate si lucruri care să ma ajute sa continui ce am inceput.

Cum ar fi o trusă completă de prim ajutor. Una ca aceea care i-a folosit de atâtea ori, ca să salveze vieţi. Şi pe care n-o mai are. 

MIHAI MOLDOVEANU, salvator: În septembrie am avut ghinionul de a mi se sparge masina. Mi-au luat trusa de prim-ajutor, roata de rezerva, tot ce era de valoare din masina. Dar cel mai de valoare era trusa. Am reusit cat de cat să mi-o pun la punct in ultimele saptamani, să o aduc asa pe o linie de plutire...

Lumea în care trăieste Mihai e ca el - bună, caldă, generoasă. E, de fapt, lumea în care ne-am dori cu toţii să trăim. Ca într-un tablou pe care Mihai şi-l imaginează aşa: 

"As vedea un om care stie sa acorde primul ajutor, să mearga sa-l ajute pe un om care are nevoie. O lume ideala in care toata lumea sa se implice, sa stie sa acorde primul ajutor. Asta e dorinta mea, dorinta mea e ca oamenii sa se implice", spune tânărul.

Să te implici, să nu întorci capul când cineva e în suferinţă, să fii curajos și să nu aştepţi recompense pentru gesturile tale. Sunt câteva dintre lecțiile pe care Mihai le-a învăţat în timp ce se făcea om mare. 

MIHAI MOLDOVEANU, salvator: Primesc des intrebarea, termini postliceala de asistenti si o să pleci in strainatate. Zic nu, nu o să plec afară, pentru ca de-aici am inceput, aici am crescut, aici am invatat atatea chestii si n-as putea pleca de-aici sa-i ajut pe alti din alte tari si sa nu-i ajut pe cei care sunt aici langa mine. Nu, n-as pleca afara. S-ar schimba Romania prin bunătate, daca cu totii am fi mai implicati. Daca am fi mai implicati cu siguranta s-ar rezolva multe in tara asta!

Dar pentru asta am putea încerca, fiecare dintre noi, să fim ca Mihai, măcar pentru o zi. Şi să spunem, atunci când cineva e pe marginea unei prăpastii, ajut eu!