Surorile Abaloaei, patru fetițe care vor să ducă tradiția mai departe

Viaţa e un curcubeu colorat din care n-au cum să lipsească şi nuanţele de gri. E lecţia frumoasă spusă astăzi de patru surori ca nişte mici icoane de pus în ramă. Visul lor cel mai mare e să cânte şi să danseze pe marile scene.

• ANIMAŢIE. Filmul teribilului accident din Argeş, în care Andrei şi-a condus vărul spre moarte din teribilism şi lipsă de experienţă. Şi el a plătit cu viaţa

Viaţa e un curcubeu colorat din care n-au cum să lipsească şi nuanţele de gri. E lecţia frumoasă spusă astăzi de patru surori ca nişte mici icoane de pus în ramă. Visul lor cel mai mare e să cânte şi să danseze pe marile scene. Să ducă mai departe tradiţia populară. Şi fac asta chiar dacă n-au bani de costume, ori de cursuri de canto, ori de mers la festivaluri. Dar o fac pentru că e singurul mod prin care ele se pot bucura de viaţă, aşa cum e ea. Cu bune şi cu rele. Patru fete din Neamţ ne îndeamnă şi pe noi să trăim după acelaşi principiu şi să nu ezităm să spunem Ajut eu, dacă simţim că cineva are nevoie de asta. 

Undeva, în Moldova, într-un sătuc din Neamţ, într-o casă modestă, trăiesc patru fete de pus in ramă.  

PETRU ABALOAEI, tatăl fetelor: Anastasia e mai cuminte, mai retrasă... Crina e vulcanică... Iar astea mititele sunt cum e apa și focul..... Letiția e mai dulce... Nataşa e mai... năstruşnică.

Sunt toate la fel de frumoase şi de talentate. Şi la fel de norocoase că s-au născut într-o familie care le-a învățat, de mici, ca viata e un tablou colorat, din care n-au cum să lipsească toate nuanţele. 

ANASTASIA ABALOAEI: A fost un curcubeu, efectiv: verde - veselie, albastru, cred că puţin tristeţe, roz este frumusete...roşu cred ca iubire, galben - lumină...

CRINA ABALOAEI: Prefer să nu mă gândesc la cele mai triste momente, că cele mai triste sunt cele de care chiar nu vrei să îţi aminteşti!

Nu vor să vorbească despre tragedia care i-a doborat pe toţi. Despre sora lor, devenită înger.  

ANA ABALOAEI, mama fetelor: Se simte ca ne ajută de acolo. A plecat Ana Maria la 7 ani fără 3 săptămâni. Accident cu maşina... la poartă.

Au învăţat de atunci să preţuiască fiecare clipă împreună şi să nu se plângă niciodată, dacă le lipseşte ceva.

CRINA ABALOAEI: Dacă nu învăţăm bine, s-a tăiat de pe listă canto.

Multe vise, puțini bani

Au tăiat multe de pe listă. Venitul lunar al familie nu le ajunge decât pentru strictul necesar. Pentru restul, au trebuit să caute soluţii. Aşa că, dacă nu au bani să ajungă la mănăstirile din ţară, cânta cu plăcere şi în corul bisericii din sat. 

Nu au bani de o maşină de familie pentru a merge la cursurile de canto, la festivaluri sau concursuri, aşa că fac naveta cu ce apucă. N-au bani nici de costume, dar au noroc de mamă.

ANA ABALOAEI, mama fetelor: Mi se păreau foarte scumpe şi am zis să încerc, poate pot să fac eu.

Aşa a ajuns mama să coasă nopţi în şir cele mai frumoase costume populare. Şi aşa au ajuns aceste fete să împartă harul în patru şi să ducă tradiţia mai departe. 

CRINA ABALOAEI: S-a dus tradiţia asta, cât mai durează? Plecăm şi noi şi s-a dus. Eu cred că istoria românilor e cea mai frumoasă istorie. Să ne amintim de trecut, fără trecut nu există viitor. Fără viitor nu există România.

Privesc cu încredere și speranță către viitor

CRINA ABALOAEI: Mie îmi place de surorile Oșoianu, ele sunt 5 fete. Ele vin din zona Moldovei de peste Prut. Mie îmi place foarte tare la ele folclorul lor autentic, strămoşesc. Sunt nişte oameni trecuţi prin viaţă, care simt durerea, apăsarea, dorul, chinul...

Până la urmă, între fete totul se rezolvă fără dispută, exact ca în jocul "Nu te supăra frate". 

Aşa a fost mereu si cu dorinţele pentru Moş Craciun. Trebuia să aleagă una pentru toate. Deşi, fiecare dintre ele visează la ceva anume.

LETIȚIA ABALOAEI: Lego şi LOL. Telefon adevărat, parola care va fi nu vă spun...

NATAȘA ABALOAEI: La fel...

CRINA ABALOAEI: Tableta grafică...

ANASTASIA ABALOAEI: O maşină...  Vrem toate patru o maşină de familie!