COPIII CAUTA LUMINA! Copiii din Calarasi, condamnati la un viitor incert dupa inchiderea combinatului siderurgic

Un vis al Epocii de Aur a devenit cosmarul celor nascuti sa-l traiasca. Prinsi ca intr-o inchisoare de piatra si fier, copiii fostilor otelari de la Calarasi isi doresc sa plece cat mai departe de orasul care a murit odata cu platforma siderurgica.

• Profesoara româncă ucisă în atacul din Georgia, eroină pentru SUA. Christina Irimie s-a aruncat în faţa gloanţelor ca să-i salveze viaţa unei eleve

De cand s-a stins lumina laminorului, singura lor speranta a ramas scoala. Din combinatul de la Calarasi au ramas doar multa piatra si fier. O capcana in care sunt prinsi mii de oameni. E inchisoarea perfecta, din care nimeni nu poate sa scape. Nici macar viitorul.

La Calarasi, acum 40 de ani, viitorul era pregatit pe bancile acestei scoli. Ieseau pe banda rulanta otelari si laminoristi. 6.000 de oameni faceau doua milioane de tone de otel pe an.

Acum, nimeni nu mai face nimic. Un oras intreg isi trezeste dimineata copiii intr-un cosmar si ii trimite la scoala. Din obisnuinta.

“E o molima unde absolut tot ce se deschide, tot ce se ceeaza pica. Practic, n-ai nimic, nu otiu daca avem mai mult de 2 supermarketuri dintre care unul e gol, deci n-am nicio perspectiva. Nici macar n-am trotuare aici. Ce sa fac ?”, spune Madalin, elev la Liceul Danubius din Calarasi.

N-are ce sa faca acum. Merge la scoala. La fel fac toti: termina liceul, nu invata nicio meserie, iar doua treimi nu vor lua nici bacalaureatul, daca e sa ne luam dupa rezultatele de anul trecut.

Comunismul le-a dat un vis parintilor acestor copii. Un vis care s-a transformat in blestem pentru generatii intregi. Dupa Revolutie, combinatul s-a privatizat cu o paguba de 100 de milioane de dolari.

Ce nu s-a vandut, s-a furat. Bucata cu bucata pana cand totul a ajuns o epava de sute de hectare.

Surorile Barsan au o scanteie de speranta. Locuiesc intr-un sat de langa Calarasi, iar parintii lor au un loc de munca. Se trezesc la 05:00 ca sa ajunga la liceu. Doar asa vor putea sa evadeze.

Primarul din Calaraoi a lucrat oi el pe platforma Siderurgica. Spune ca oficial oomajul din orao nu depaseste 7,4 la suta insa in realitate, situa?ia e alta.

In oras, numeri pe degetele de la o mana firmele care au peste 300 de angajati. Si asta la o populatie de 65.000 de locuitori.

Autoritatile asteapta investitorii. E ca si cum ar astepta o minune, pentru ca nimeni nu vrea sa auda de asa ceva, nici macar daca ar primi bani.

Copiii si tinerii sufla acum in aripile Sperantei. Se spune ca moare ultima. Incet, dar sigur, la Calarasi mai ramane doar o certitudine: ca moare.