COPIII CAUTA LUMINA! Copiii minerilor, viitor incert
Inchiderea minelor a condamnat mii de oameni la saracie. Fara locuri de munca si fara ajutor din partea autoritatilor, multi dintre fostii mineri isi castiga painea cum pot.
De Redactia Observator la 09.04.2013, 20:47
Pe mormantul fostei mine de la Balan, mai suspina doar raul. Din loc in loc, cateva suflete sfarma cu barosul si-apoi scormonesc cu mainile goale trecutul.
Din mina au trait o viata, si tot mina le asigura, si azi, o paine. Lor, si copiilor lor.
La scoala sunt doar copiii minerilor disponibilizati care n-au mai indurat saracia si au plecat la munca in strainatate.
Sunt orfani cu parinti de sapte ani, de cand Ministerul Economiei a hotarat sa inchida mina nerentabila, dupa mai bine de un veac de exploatare. Nimeni nu a construit nimic in loc. Nimeni nu i-a ajutat pe cei ramasi fara loc de munca.
“Efectul este catastrofal pentru ca din 16.000 de locuitori, 6.000 lucrau la mina. Astazi sunt 6.000 de oameni in total”, spune primarul din Balan.
Oficial, statisticile sunt optimiste. Potrivit lor, somajul din Balan nu depaseste 10%, ca peste tot in tara. Doar ca in statistici intra cei care primesc indemnizatia de somaj. Ceilalti, omisi din calculul oficial, se bat pentru un loc de munca platit cu cateva sute de lei.
“Si locurile la bar s-au ocupat, si la alimentara ca si acolo sunt deja vanzatoare cu vechime. In urma cu patru-cinci ani am scos la concurs un post de ingrijitoare si am avut 13 candidate avand in vedere ca o ingrijitoare acum a ajuns la vreo 600 de lei pe luna. Acum cinci ani castiga vreo 400 de lei”, spune directorul scolii generale din Balan.
Cu acesti bani, oamenii ramasi in localitate trebuie nu doar sa-si creasca, ci si sa-si educe copiii.
La 16 ani, pe George neputinta il face sa planga. Viitorul pe care si-l doreste e doar un vis. Niciunul din cele doua licee din oras nu are sectie de Arta sau de Filologie. Invata ce poate, nu ce ii place: “Am vrut sa merg la Piatra Neamt, dar sunt destui kilometri pana acolo, venitul familiei e foarte mic si asta m-a facut sa renunt la idee. Asta mi-a pus capac intr-un fel”.
Stie ca parintii, fosti angajati la mina, acum bugetari la primarie, n-au cum sa-l ajute sa ajunga atat de departe. Au doi copii. Si-au ales, cu greu, sa-l sustina pe cel mai mare. Pentru cel mic nu mai au bani.
Dupa Revolutie, orasul Balan a avut timp de 10 ani statut de zona defavorizata. N-a folosit la nimic. Scutirile de impozite acordate de stat celor care au deschis afaceri in oras n-au avut niciun efect asupra economiei locale. Inca 10 ani, s-a incercat dezvoltatea turismului in zona. Dar cum, fara infrastructura?
In total, 20 de ani care au afundat zona intr-o saracie lucie. 20 de ani in care generatii intregi si-au abandonat casele si familiile. Vor mai urma si altele, pana cand in Balan, singurul oras majoritar romanesc din Harghita, vor mai ramane doar ruinele.
