COPIII NU SUNT INVIZIBILI: Muncesc, merg la scoala, dar nu au nici macar certificat de nastere
Sute de mii de copii din Romania sunt nevazuti. Sunt copii care nu au niciun act de identitate. Ei nu exista pentru statul roman, desi traiesc alaturi de noi si sunt viitorul nostru
De Redactia Observator la 28.05.2013, 07:58Inchis in curte, inchis in casa si intr-o viata care nu e a lui, undeva in comuna Calopar din judetul Olt, e Calin. Priveste lung catre strada, dincolo de poarta, una pe care o deschide doar atunci cand se duce la apa. “Ma numesc Gherghina Calin si am 14 ani”, se prezinta copilul.
Asa i-a spus mama de mic si asa crede. Traieste, respira, plange, dar nu exista. Nu, in acte. Nici el, nici sora lui mai mare cu un an, Sorina. “Cand i-am nascut, sotul meu nu avea buletin. Il lasase pe la amanet, pe la jocuri. Eu am stat cat a trebuit in spital, mi-am luat copiii si am venit acasa. Spun copiii: Tu daca nu ai certificat, pe tine daca te omoara cineva, nici nu te gaseste, pentru ca tu nu existi”, sustine mama acestora.
Invizibili pentru autoritati, pentru oameni, pe scurt, pentru o societate care nu vrea sa stie nimic despre ei. Prind insa forma si forta cand vine vorba despre munca. Spala, gatesc, sapa, uda, cara apa si tot ce tine de gospodarie.
Cu o sora nascuta cu sindrom Down si o mama bolnava de osteoporoza, Calin si Sorina sunt stalpii familiei. Cu bani ii mai ajuta si un frate mai mare, care sta plecat la munca cu ziua. Gospodaria toata sta pe umerii lor. “Dupa ce termin ce am de facut, ma duc la mama sa ii cer voie sa ies la poarta. Imi placea sa ma joc. Acum nu am energia dupa munca”, mai afirma Calin.
S-au saturat de umilinte, de saracie si de viata pe care o duc in fiecare zi. Fara identitate, se lupta sa traiasca atunci cand si putinul ajutor oferit de stat celor ca ei, le este refuzat.
Calin stie ca orice ar face, singur nu poate. E prea mic si prea apasat de griji ca sa isi faca dreptate. Iar uneori neputinta il copleseste.
Sorina e mai tacuta, nu si ochii ei, care tradeaza ganduri, durere si furie. E prea tanara sa se descurce singura, dar prea imbatranita de griji si de probleme. “La scoala, simt ca sunt singura. Prin sat mai putin, ca ma mai baga copiii in seama. Nu exist pe lume daca nu am certificat si nu am actele facute”, explica fata.
Acum, cand mama abia se misca prin casa, cei doi nici nu se mai gandesc ca ar putea sa fie ajutati de altcineva. Asteapta doar sa implineasca 18 ani si sa bata singuri la usile statului, daca vor mai avea forta.
Maine, la Observator, o cunoastem pe mama Mia, femeia care n-a avut copilarie si care a adunat in casa ei zeci de copii abandonati si fara identitate.