Dă mai departe! Basmele devin reale pentru copiii săraci

De multe ori desculţi şi cu burta goală, unii copii se încăpăţânează să creadă în magie. În Moş Crăciun, deşi nu le-a bătut niciodată la uşă până acum, în poveşti cu prinţese, cu final fericit.

• Războiul hibrid al Kremlinului. Propaganda rusă a inundat Tiktok cu mesaje prin care îndeamnă românii la un război direct împotriva Europei

În basme în care sărăcia dispare la o bătaie din palme. În lumea acestor copii, un cadou simplu alungă resemnarea şi înfloreşte zâmbete.

În hainele lor cele mai bune, copiii din Poiana, Dâmboviţa, au ieşit să colinde. E beznă pe uliţă. Lumina vine de la farurile maşinilor. Dar, pentru puşti e un moment de basm: cineva, în sfârşit, s-a gândit la ei.

Înfruntă gerul cu zâmbetul pe buze. Îşi freacă mâinile şi nici nu se gândesc la faptul că şosetele le-au îngheţat în galoşi.

Florentina îi scrie Moşului în fiecare an. Chiar dacă niciodată nu i-a adus mai mult de un pachet de biscuiţi, nu şi-a pierdut speranţa. Cumva, aşteptarea n-a fost în van. Anul ăsta pare să-i fi răspuns tuturor rugăminţilor: cară pachetul mare în braţe, fericită.

Din cutia cu zâmbete scot limbile nişte adidaşi albi, cum Flori n-a mai văzut. Până acum, galoşii de gumă îi purtau paşii spre şcoală, chiar şi în miez de iarnă.

Ca în basme, pantofii care au străbătut ţara în căutarea piciorului perfect şi-au găsit stăpâna: o Cenuşăreasă cuminte, cu trei surori mai mari, care au plecat în căutarea propriilor poveşti.

"Am fost un pic obraznică şi n-a mai venit!", spune fetiţa.

Aşa-şi explică Flori de ce Moşul nu i-a călcat pragul. Supărarea se transformă repede în resemnare. Foamea o face, uneori, să uite că e sărbătoare.

Singurul venit al familiei este ajutorul social, din care trebuie hrănite patru guri. Aşa că, atunci când Flori primeşte biscuiţi, e semn că a venit Crăciunul. Prinţese ca ea îşi aşteaptă finalul fericit în cătune din toată ţara.

Într-o lume în care mama poartă grija atâtor pitici, e uşor să uiţi că eşti Albă ca Zăpada, fata frumoasă înconjurată de dragoste. Aşa e Maria, între cei 7 fraţi ai săi. Crescută în sărăcie, într-un sat de lângă Ploieşti.

Maria citeşte o felicitare: "Dragă prietenă, deşi nu ne cunoaştem, te rog primeşte aceste mici cadouri din partea mea".

În pachet nu sunt rochii de prinţesă. Pentru că în lumea reală, Albă ca Zăpada are alte nevoi. O geacă şi-o căciulă, care s-o treacă iarna. Şi câteva păpuşi, care să-i ţină de urât seara, la gura sobei. Toate, din partea altei prinţese.