Fii Moş Crăciun pentru un campion. Delia, "Piti", Alexandra, Ana-Maria şi Ştefan, mici campioni de la lupte libere
Micii campioni de la lupte libere speră că modul în care funcţionează sportul românesc o să se schimbe. Iar ei vor ajuta. Delia, "Piti", Alexandra, Ana-Maria şi Ştefan ies de pe saltea cu capul sus şi câştigă medalie după medalie
De Redactia Observator la 23.12.2015, 20:24
Micii campioni de la lupte libere speră că modul în care funcţionează sportul românesc o să se schimbe. Iar ei vor ajuta. Delia, "Piti", Alexandra, Ana-Maria şi Ştefan ies de pe saltea cu capul sus şi câştigă medalie după medalie
Pe o saltea prăfuită şi ruptă, două surori din 2 Mai se antrenează pentru meciul care, într-o zi, le va schimba viaţa. Înconjurate de anexe în paragină şi obiecte aruncate la întâmplare, Diana şi Delia luptă. Una împotriva celeilalte. Amândouă împotriva destinului.
"Aş vrea ca lumea asta să fie mai uşoară viaţa. Să nu fie nici aşa. Să-ţi rupi mâinile picioarele, să cazi. Aş vrea o viaţă mai uşoară!", spune Delia Voiculescu (Află POVESTEA EI AICI)
Delia ştie exact cât de grea este viaţa, deşi are doar 11 ani. Este sora mai mare, un copil maturizat prea devreme. Tatăl nu a mai vorbit cu ea de doi ani. Mama munceşte pe un şantier naval, de dimineaţă până seara. Între antrenamente, Delia este şi părinte.
Visul trebuie să mai aştepte. Deocamdată, trebuie să mănânce toată familia. Tot la lupte, Delia a învăţat că trebuie să se ridice după fiecare trântă. Şi că doar atunci când îşi doboară adversarul, primeşte ce îşi doreşte.
Şi a reuşit. A câştigat premiul întâi după ce a fost de trei ori pe locurile trei şi doi. Medalie râvnită şi de surorile ei mai mici, Alexandra şi Diana.
Dintre cele trei surori, Diana - Piti (Află POVESTEA EI AICI) , cum îi spun prietenii, este cea mai mică. Însă dă dovadă de ambiţie fără limite. Îşi imaginează, împreună cu sora ei, cum ar arăta viaţa dacă le-ar zâmbi şi lor destinul.
Câteva case mai departe stă Ştefan (Află POVESTEA LUI AICI). Un alt luptător. În timpul liber, îşi ajută părinţii bolnavi. Tot prin sport, Ştefan caută şi el o scăpare. De doi ani practică lupte.
În fiecare zi, timp 3 ore, se antrenează. E singurul sport pe care şi-l permite pentru că e gratuit. Părinţii pot să-i ofere doar susţinere. Se gândesc disperaţi că, peste câteva luni, vor fi daţi afară din garajul pe care ei îl numesc casă. Toate, motive în plus pentru ca Ştefan să vrea să fie cel mai bun.
Ana-Maria nu ştie deocamdată cum e să fii pe cea mai înaltă treaptă a podiumului. Dar nu trece zi în care să nu se gândească la cea mai importantă bătălie (Află POVESTEA EI AICI).
"Eu îmi spun în minte că pot şi că vreau! Mă prefac că sunt singură. Doar eu cu adversarul şi nu-i aud. Îl aud doar pe maestrul când zice ce si cum".
Mândră şi cu zâmbetul pe buze îşi numără cele 15 medalii. Doar luptele îi mai aduc un pic de bucurie în suflet. La 12 ani, Ana e un copil care a suferit cât pentru două vieţi.
Voinţa Anei s-a născut din suferinţă. Pe când trăia tatăl ei, alcoolic, a învăţat pe propria piele, dar şi prin ochii mamei, ce înseamnă violenţa.
De la fratele ei, care face dializă de 14 ani, a învăţat să nu se dea bătută. Îi plac luptele libere pentru că aici, regulile sunt clare. Toţi pornesc cu aceeaşi şansă. Nu ca în viaţă. Cu toate acestea, şi aici sunt piedici.
Peste 80% din banii Federaţiei Române de Lupte susţin înalta performanţă. Din acest motiv, numărul celor care vin la sală s-a înjumătăţit faţă de anul trecut.
Antrenorul Cornel Trucmel a găsit salvarea. La biserica din Mangalia. Periodic, copiii primesc o masă caldă, dar şi excursii la mănăstiri. Toate gratuite. Aşa a reuşit să atragă 32 de copii în echipa sa.
TOATE DETALIILE CAMPANIEI LE AFLAŢI AICI!
