Avem o țară frumoasă, cum ajungem la ea? Mediterana din Ardeal, un lac de un turcoaz ireal

Avem o mică Mediterană în Ardeal, pe care statul a vândut-o pe o sumă de nimic. Şi care a fost abandonată în uitare. Laguna Albastră, un lac de-o frumuseţe ireală, cu ape turcoaz, riscă să dispară complet de pe faţa pământului, pentru că statului nu i-a păsat.

• Rezultate parţiale provizorii alegeri prezidenţiale 2024

Avem o mică Mediterană în Ardeal, pe care statul a vândut-o pe o sumă de nimic. Şi care a fost abandonată în uitare. Laguna Albastră, un lac de-o frumuseţe ireală, cu ape turcoaz, riscă să dispară complet de pe faţa pământului, pentru că statului nu i-a păsat. Nici măcar drum asfaltat nu există până acolo, deşi zona ar putea atrage turişti din toată lumea. Când am cerut explicaţii de la autorităţi, am primit doar tăcere. Urmăriţi un nou episod al campaniei Avem o ţară frumoasă, cum ajungem la ea.

România se descoperă la pas. Prin munţi şi văi, prin sate uitate sau prin staţiuni arhipline, ţara pe care străinii o ştiu doar ca tarâmul lui Dracula are multe necunoscute, chiar şi pentru locuitorii ei.

Suntem în comuna Aghireşu, la 35 de kilometri distanţă de Cluj-Napoca. Ajungem pe un drum care a văzut ultima oară asfaltul în anii de glorie ai industriei româneşti. Acum jumătate de secol. Destinaţia noastră: Laguna Albastră, sau, cum îi spun localnicii, Mediterana din inima României. 

Doi biciclişti plecaţi în drumeţie şi mai multe maşini parcate pe marginea drumului sunt semne că ne îndreptăm unde trebuie. Mai avem doar un hop de trecut. 

În cele din urmă, laguna ni se arată. Un contrast ameţitor între frumuseţea naturii şi nepăsarea oamenilor. Un peisaj pe cât de spectaculos, pe atât de neglijat. Câţiva turişti fac baie în apa plină de alge, iar mai mulţi pasionaţi de off-road îşi testează ATV-urile pe pantele abrupte.

Laguna albastră s-a format pe locul unei foste exploataţii miniere. O exploataţie de cuarţ. În momentul în care soarele străluceşte, apa capătă  o culoare albastră, ca cerul. Însă, acum, din cauza algelor, nu avem în faţă decât o baltă verzuie.

Una care şi aşa atrage mulţi oameni. Vin din oraşele din apropiere pentru aerul curat, oaza de verdeaţă şi linişte. Îşi rup maşinile pe un drum impracticabil, doar pentru a fi mai aproape de natură. 

Afară sunt 35 de grade, iar umiditatea face ca aerul să devină irespirabil. Ne-ar prinde bine o baie.

Zona nu a văzut niciodată vreun leu pentru amenajări turistice. Primăria Aghireşu nu a avut bani pentru investiţii, aşa că în 2008 a scos la licitaţie terenul şi lacul, care, în acte, figurau ca păşuni pentru animale. 

O societate privată a cumpărat locul pentru 100 de mii de euro şi promitea schimbarea. Care nu a mai venit. Laguna a devenit doar un teren bun pentru speculă imobiliară. Vechiul proprietar a aşteptat câţiva ani, ca preţul să se dubleze, şi apoi a vândut.

În 2015 un om de afaceri din Dej cumpăra toată această zonă, evaluată acum la 500 de mii de euro, terenul şi lacul, şi promitea investiţii de 15-20 milioane euro. Investiţii într-un complex turistic. Cu hotel, centru spa, cabane pe malul lacului, drum şamd. Din păcate, toate au rămas doar planuri pe hârtie.

Ioan Tecar este un afacerist discret care conduce în Dej mai multe companii. Cele mai bănoase, în industria metalurgică. Spune că nu a abandonat proiectul Lagunei Albastre, dar caută şi alţi investitori.

De la laguna albastră, trecem la marea de la munte. Lacul Colibiţa, din Bistriţa Năsăud, la poalele munţilor Călimani. Locul din ţară considerat cu cel mai pur aer şi unde turismul a înflorit, datorită investiţiilor. 

Cei care vin aici spun că ajung într-un loc de basm. Lacul a fost creat în 1982, prin construirea unui baraj, pentru alimentarea populaţiei din zonă. A devenit rapid o atracţie turistică. Aerul este bogat în ozon, motiv pentru care în apropiere se află şi un sanatoriu specializat pe tratarea bolilor pulmonare.     

În ultimii ani, în jurul lacului au apărut zeci de pensiuni şi cabane. Avântul pe care îl ia turismul aici a determinat şi autorităţile să înceapă asfaltarea drumurilor de acces. Însă mai sunt multe de rezolvat pentru ca zona să atingă potenţialul pe care îl merită.

Proprietarii de pensiuni cer inclusiv amenajarea unei pârtii de ski, care să transforme Colibiţa într-o a doua Poiana Braşov. Până atunci, speră ca primăria să rezolve măcar problema canalizării.

Vasile Coruţiu a investit câteva milioane de euro pentru amenajarea unei pensiuni cu restaurant, piscină, locuri de agrement şi chiar a unei micro-ferme, la Colibiţa. Spune că cele mai mari probleme, când a dat drumul afacerii, le-a avut cu statul român.

Parte din ceea ce vedem la Colibiţa ar putea deveni realitate şi în jurul Lagunei Albastre, de la Aghireşu. Este nevoie însă de curaj din partea investitorilor, dar şi a autorităţilor, prinse într-un nesfârşit hăţiş al birocraţiei şi al lipsei de interes.