Meserii bănoase, pe cale de dispariție, în România. "Bănuiesc că nu le mai place să stea murdari pe mâini. Toţi vor să fie ingineri"

"Vai, dar cine v-a lucrat aici?" În România lui 2022, dacă îţi cauţi un meseriaş să renovezi o casă, dacă vrei să schimbi o ţeavă în baie sau să dai o mână de var pe un perete, dacă îţi duci maşina la mecanic sau vrei să îţi repari vreun aparat electrocasnic, întâi îţi pui mâinile în cap, apoi începi să întrebi prin cunoscuţi. Meşterii pricepuţi au luat drumul Occidentului, iar din urmă nu prea a mai venit nimeni. Ne costă mult să producem un specialist, dar ne costă şi mai mult să-l pierdem.

• Reportaj Observator de la Ierusalim. Imagini din interiorul Sfântului Mormânt, cel mai important loc al creștinătății: "Pe această piatră arde Sfânta Lumină"

Un instalator care să nu ia altă lucrare mai bănoasă înainte să îţi desfunde ţie ţeava din bucătărie, un zugrav care să-şi termine lucrarea în termenul stabilit şi un mecanic auto care să identifice problema înainte să îţi schimbe jumătate de maşină, asta ne dorim cu toţii. Meseriaşii buni au rămas puţini şi sunt mereu ocupaţi. Avem, în schimb, mulţi "Dorei". 

Reporter: E greu să găseşti un meseriaş bun?

Bărbat: Este. Este foarte greu. Acum toată lumea se dă meseriaş, dar meserie nu ştie nimeni. Acum toată lumea vrea serviciu bine plătit, dar fără să muncească. Li se pare munca grea. 

Bărbat: Contractează lucrarea şi apoi mai trece o lună de zile până vine şi execută lucrarea.

Sunt multe meserii grele, bănoase, de altfel, care astăzi sunt pe cale de dispariţie. 

Adrian Obreja, reporter Observator: Oraş industrial. Aşa s-a format şi s-a dezvoltat Galaţiul. Combinatul siderurgic pe de-o parte şi şantierul naval de cealaltă parte. Cu toate astea, pepiniera de muncitori calificaţi din şcolile profesionale se diminuează de la un an la altul. Lucru pe care îl simt atât marii angajatori, cât şi locuitorii de rând ai oraşului. 

Liceul Tehnologic Anghel Saligny din Galaţi e una dintre unităţile de învăţământ profesional cu renume. A alimentat decenii la rând SIDEX-ul cu muncitori pricepuţi. 

Nicoleta Constantin, directorul liceului Anghel Saligny: Îşi calificau forţa de muncă, tot ce aveau nevoie în acea perioadă. Finanţau învăţământul. Le dadeau burse, îi susţineau financiar până la terminarea şcolii profesionale. După terminarea şcolii profesionale, îi şi angajau. 

Meserii pe cale de dispariție

Iar lucrurile mergeau ca unse, şi nu doar pentru Combinatul Siderurgic. 

Nicoleta Constantin: Forţa de muncă nu era o problemă. Erau calificaţi în domeniul cerut de intreprinderea respectivă. Şi toate intreprinderile din toate sectoarele economice făceau acest lucru. 

Toţi acei tineri muncitori calificaţi în anii '90-2000 sunt meseriaşii pe care îi căutăm astăzi de pomană. Alţii nu s-au mai format. Alexandru Muşat a învăţat sudură încă din şcoala profesională. E maistru sudor în şantierul naval din 2005. 

Alexandru Muşat, maistru sudor: Oamenii se formează în timp. Dar e o meserie de viitor. Se caută în străinătate. Mai sunt oameni care pleacă, care vin înapoi. Noi ne bazăm pe tineret. 

Tinerii vin astăzi la poarta şantierului fără să fi pus vreodată mâna pe un aparat de sudură. Învaţă meseria de la zero, în cadrul centrului de pregătire profesională propriu. Asta costă. Mai mult decât dacă ar mai fi existat învăţământ vocaţional. 

Eduard Radu, director resurse umane şantier naval: Costul cu formarea lor ajunge la 8.000 de euro pe o durată de 6 luni de zile. Include 3 luni de teorie şi 3 luni de practică efectiv în producţie. În perioada de 6 luni de zile Le plătim salariul. Costul include şi personalul didactic, echipamentele, materialele, facilităţile. 

Aşa a ajuns să lucreze în şantier şi George. 

George: La un moment dat visam să fiu informatician, IT-ist, pe parte de tehnică de calcul. Dar nu am fost atras de partea aceasta de IT, de programare, de calculatoare şi drept urmare am ajuns să practic meseria aceasta, sudor. 

Teodor a învăţat meserie de la tatăl său. 

Teodor: În 2012 am urmat un curs de formare profesională. Fiind şi tatăl meu în companie m-am acomodat mai uşor. 

În urmă cu 20 de ani, la Anghel Saligny se formau 10 clase de a 9-a. Acum, abia se mai formează patru. Dintre acestea, doar una este pe domeniul "construcţii şi instalaţii tehnico-sanitare şi de gaz". Celelalte trei clase scot specialişti în estetică/îngrijirea corpului sau turism/alimentaţie publică. 

Nicoleta Constantin: Elevii din învăţământul profesional intră direct în producţie, produc, sunt importanţi. Sunt ultimii şi singurii instalatori. Şi vor avea cerere. 

Meseriaşii buni sunt rari și scumpi

Meseriaşii buni sunt scumpi şi la vedere, şi la mâna de lucru. 

Bărbat: Tot ce am găsit, era întrebarea: cât lucrează pe zi şi câţi bani îi dai. 

Bărbat: E muncă grea. Şi toată lumea fuge de munca grea. 

Lui Iulian, meseria de mecanic auto nu i se pare una grea. Schimbă ambreiajul unei maşini automate cu uşurinţa cu care noi ne turnăm lichid de spălat parbrizul. 

Iulian, mecanic:  Bănuiesc că nu le mai place să stea murdari pe mâini. Asta murdăreşte. Nu lucrezi la birou. Toţi vor să fie ingineri, dar dacă toţi sunt igineri, atunci cine mai repară maşini? 

O meserie plină de reponsabilităţi, care necesită împrospătarea cunoştinţelor an de an. 

Iulian, mecanic: La fiecare model apărut, ne ducem la Bucureşti. Nu există să apară o maşină nouă pe piaţă să nu ne cheme să ne spună despre sistem nou a aparut la ea. Apar sisteme peste sistem, in fiecare an. Altfel nu faci faţă. 

Ultimul târg de locuri de muncă organizat la Galaţi a fost. un eşec răsunător. 

Cezar Năstase, AJOFM Galaţi: S-au angajat două persoane fix în ziua bursei, pe 20 mai. De atunci și până acum, încă 29 de persoane. 

Niciunul dintre cei 31 de candidaţi nu avea o calificare şi niciunul dintre ei nu s-a angajat sudor, zugrav, electrician, instalator sau mecanic auto.