Cum s-au schimbat vieţile unui cioban şi a unui IT-ist pe parcursul unui an pandemic. De la "e jale cu România" la "un an foarte bun"

Un experiment ne ajută să înţelegem diferenţele uriaşe dintre opiniile a doi oameni confruntaţi cu aceeaşi realitate. Am discutat în noiembrie 2020 cu un păstor şi un IT-ist, amândoi din Galaţi, despre viaţa lor în pandemie. Am revenit, fix un an mai târziu, să vedem ce s-a schimbat în percepţia lor.

• Craterul din Slănic are 15 m adâncime, cât un bloc de cinci etaje. Groapa ar fi trebuit să fie astupată azi-noapte, dar nici urmă de muncitori

Noiembrie 2020. Valentin. 40 de ani. Are în grijă 300 de oi pe un câmp de lângă Cudalbi, în judeţul Galaţi. Marius. 35 de ani şi este It-ist. Are 6 angajaţi şi creează programe de calculator şi siteuri într-un birou modern din centrul Galaţiului.

Reporter-Valentin – cioban: Cât de grea e meseria asta?

E foarte grea. Dacă nu ştii s-o practici, e foarte grea. Dacă ştii, nu e grea. Asta e, că trebuie să stai prin ploaie, prin soare, prin vânt... 

Marius – IT-ist: E o meserie grea, e necesar un know-how, e necesară o formare continuă, trebuie să fii constant la curent cu noile tehnologii. 

Marius – IT-ist: Cu cine e mai greu de lucrat, cu oamenii sau calculatorul? Cu oamenii, evident. Dacă unui calculator îi pot spune în 2, 3 secvenţe de cod ce să facă pentru următoarele 2, 3 zile, jumătate de an, pentru relaţia cu oamenii trebuie să revii constant. 

Valentin – cioban: Cu oamenii sau cu oile? Mai degrabă cu oile decât cu oamenii. Oamenii sunt cum sunt oamenii, azi aşa, mâine aşa. 

La mai bine de jumătate de an de la izbucnirea pandemiei, în noiembrie 2020, erau aproape 250.000 de oameni infectaţi şi peste 7000 de decese.

Valentin – cioban: Pandemie, pandemie dar la noi aici pe dealuri nu se ţine pandemia. Noi stăm în aer curat, nu stăm cu nimeni de vorba. Deci pandemia pe câmpuri, cu oile, nu a ajuns. Nu a ajuns nimic, nici discuţie. 

Marius – IT-ist: Păi nu ai cum să nu ştii de pandemie. Ne-a luat pe toţi prin surprindere şi ne-a lovit foarte grav. 

Două feluri de pandemie. Doi oameni diferiţi

Două feluri de pandemie. Doi oameni diferiţi. Două moduri de a privi ţara în care trăiesc.

Valentin - cioban: E jale cu România. Aş pleca şi eu şi mâine, dar uite că mă uit că am trei copii şi de asta nu pot să plec. E greu tare aici. 

Marius - IT-ist: Cu foarte mult potenţial. Văd din ce în ce mai mulţi oameni inteligenţi, acasă, dar şi peste hotare. Văd din ce în ce mai mulţi care caută oportunităţi acasă, care vor să se întoarcă. 

Noiembrie 2021. La exact un an distanţă, i-am căutat din nou pe Valentin și Marius. Suntem deja în al patrulea an pandemie. Am depăşit 51.000 de morţi şi peste 1,7 milioane de români au trecut prin boală. Peste Valentin şi Marius anul a trecut diferit.

Reporter- Valentin - cioban -Cum a fost anul ăsta? Bun, rău?

Foarte bun, mulțumim lui Dumnezeu. Un an foarte bun. A plouat și s-au făcut de toate. Este pășune, este. Mulţumim lui Dumnezeu. Familia? Sănătoasă, mulţumesc lui Dumnezeu. Sănătoasă și soția, și copii, tot. 

Marius- IT-ist: E adevărat era atunci o perioadă dificilă. Era inceputul pandemiei. Eram puțin panicați, nu știam ce se întâmplă. E adevărat că dinamica echipei e diferită. Nu mai suntem așa uniți, nu mai suntem așa activi cum eram înainte.

S-au descurcat amândoi. Viaţa merge înainte. 

Valentin - cioban: Nu ne gândim să plecăm din țară. Mulțumim lui Dumnezeu. Ies bani și aici în România. Se poate... dacă muncești. Dacă nu muncești și umbli pe drumuri boschetar, nu iese nimic. 

Marius- IT-ist: Nu putem să ne plângem că pe partea de venituri am cunoscut o scădere semnificativă. Sunt proiecte pierdute, într-adevăr, dar au venit proiecte mult mai valoroase, mult mai profitabile.

Cătălin Dimofte - psiholog: Toate aceste schimbări, aceste transformări, această lipsă de predictibilitate a viitorului, pentru it-ist este stresantă. Pentru cioban, este simplu. În fiecare zi face același lucru. Se trezește, are grijă de oi, își mulge oile și își vinde produsele. 

Două realităţi ale aceleiaşi monede

Sunt doar 50 de kilometri între câmpul lui Valentin şi biroul lui Marius. Dar realităţile lor sunt două feţe ale aceleiaşi monede. 

Cătălin Dimofte - psiholog: Omul care trăiește acolo la țară pe câmp, e singur cu oile lui, are alte repere. Pentru el e mult mai importantă natura, oile lui. It-stul este foarte conectat cu lumea actuală, este tot timpul la curent cu știrile. Toate știrile astea negative îl impactează. Afacerea lui depinde de tot ce se întâmplă în societate. 

Valentin crede că a scăpat de boală datorită izolării. Şi pentru că oricum nu intră în contact cu nimeni, nici nu-şi pune problema vaccinării. De cealaltă parte, Marius e convins că tocmai asta l-a salvat. El şi toţi ai lui s-au vaccinat.