Mihai Şora, înmormântat cu onoruri militare pe Aleea Scriitorilor din Cimitirul Bellu

Scriitorul şi filosoful Mihai Şora a fost înmormântat, marţi, cu onoruri militare, pe Aleea Scriitorilor din Cimitirul Bellu. Şora va odihni între parcela scriitorilor şi parcela Academiei Române, notează news.ro.

• Formula 1, Marele Premiu de la Imola. Max Verstappen va pleca din pole position. Cursa, LIVE duminică de la ora 16:00, pe Antena 1 și în AntenaPLAY

Mihai Şora a murit sâmbătă, la vârsta de 106 ani. O slujbă religioasă a avut loc la Biserica Albă din Bucureşti.   "Iubitule (...) Te vor aduce mâine seară, la ora 21, în Biserica Albă - "Biserica inimii mele", cum obişnuieşti să spui, şi te vor aşeza acolo. Iar Biserica inimii tale va rămâne deschisă peste noapte, pentru ca oamenii care te preţuiesc şi vor să-ţi fie aproape să poată veni lângă tine. A doua zi, marţi, la ora 13, va fi slujba înmormântării tale, cu părinţii Mihail, Florian şi Silviu, oameni plini de har, pe care-i iubeşti. Şi cu tinerii din cor, fermecătorul cor al Bisericii Albe, despre care ai povestit de atâtea ori...", a scris duminică seară, pe pagina de Facebook a filosofului, soţia acestuia.

În 1990 a fost timp de şase luni ministru al Educaţiei, demisionând în urma mineriadelor din 13-15 iunie 1990

Mircea Dumitru, vicepreşedinte al Academiei Române, a spus la slujbă: "Academia Română a primit cu profundă întristare vestea despre trecerea la cele veşnice a filosofului şi eseistului Mihai Şora, membru de onoare al Academiei Române, una dintre cele mai distincte şi originale voci în filosofia română contemporană". Scriitorul Tudorel Urian a afirmat: "Mihai Şora este un om fericit. Mă uit în această sală şi văd o grămadă de oameni pe care i-am cunoscut împreună cu el din toate sferele societăţii şi vieţii culturale. Mihai Şora este în inimile tuturor".

Fiul scriitorului, Tom Şora, venit din Germania la comemorarea tatălui său, a ţinut să spună câteva cuvinte. "Am aflat de moartea tatălui meu cu totul întâmplător. O cunoştinţă a surorii mele a citit pe Facebook că a murit tatăl meu, Sora mea, seara, mi-a spus că a murit tatăl nostru. Deci, nu am fost înştiinţat că a murit. Relaţia noastră, a familiei noastre cu tatăl nostru, a fost sistematic împiedicată în ultimii zece ani. Nu am putut lua legătura cu el nici telefonic, nici prin email, eram cenzurat. Acum trei ani am venit neanunţat, spontan, la demonstraţiile din Piaţa Victoriei. Şi în Piaţă am vorbit cu tatăl meu şi, printr-o minune am reuşit să ne întâlnim de două ori într-un local, nu acasă, şi a fost cred că destul de bine. Am sperat că relaţia se va normaliza", a afirmat acesta.

Printre cei care au fost prezenţi la slujba de înmormântare s-au aflat: Ana Blandiana, Mircea Dumitru, vicepreşedintele Academiei Române, academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici, Theodor Paleologu, Mona Muscă, primarul Timişoarei Dominic Fritz, deputatul Iulian Bulai, Vlad Voiculescu, fost ministru al Sănătăţii, Sergiu Nistor, consilier prezidenţial.

Primăria Municipiului Bucureşti prin Administraţia Cimitirelor şi Crematoriilor Umane Bucureşti a atribuit un loc de înhumare în Cimitirul Bellu pentru filosoful şi eseistul român Mihai Şora. Locul este situat între parcela scriitorilor şi parcela Academiei Române.

Filosoful şi eseistul Mihai Şora, membru de onoare al Academiei Române, a fost una dintre cele mai distincte voci din filosofia contemporană românească şi un membru marcant al societăţii civile româneşti din ultimii 30 de ani.

Licenţiat în filosofie la Universitatea din Bucureşti, unde i-a avut profesori pe Nae Ionescu, Tudor Vianu, Nicolae Bagdasar şi Mircea Vulcănescu şi pe tânărul asistent Mircea Eliade, Mihai Şora a obţinut o bursă doctorală din partea Institutului Francez în 1939. În Franţa şi-a elaborat teza de doctorat despre opera lui Blaise Pascal sub îndrumarea lui Jacques Chevalier, iar în perioada 1945-1948 a fost cercetător la „Centre national de la recherche scientifique“ din Paris. În 1947 publică, tot la Paris, Du dialogue intérieur. Fragment d'une anthropologie métaphysique, studiu apreciat de critica de specialitate franceză.

Revenit în ţară să-şi viziteze părinţii în 1948, îi este refuzat de către regimul comunist dreptul de a se întoarce în Franţa. Începând cu acest an, Mihai Şora nu a publicat nimic timp de 20 de ani. A fost referent de specialitate în Ministerul de Externe, 1948-1951, şi şef de secţie la Editura pentru Limbi Străine. Însă numele său va rămâne definitiv legat de seria „Biblioteca pentru toţi“, pe care a iniţiat-o, în calitate de redactor-şef, la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă. Seria a constituit în acea vreme unul dintre proiectele culturale esenţiale, care a permis difuzarea pe scară largă a reperelor culturii universale. Ca urmare a publicării Antologiei poeziei interbelice, alcătuită din opere ale poeţilor interzişi, foşti deţinuţi politici sau emigranţi, este îndepărtat din funcţie în 1969 şi detaşat, ca simplu redactor, la Editura Enciclopedică. Între anii 1970-1977 a fost angajat în Ministerul Educaţiei şi Învăţământului, la Direcţia Bibliotecilor.

În 1990 a fost timp de şase luni ministru al educaţiei, demisionând în urma mineriadelor din 13-15 iunie 1990. Începând cu acest an s-a implicat activ în reconstrucţia societăţii civile, ca membru fondator al Grupului pentru Dialog Social şi al Alianţei Civice. A militat permanent contra extremismului şi a participat la numeroase demonstraţii ale societăţii civile, stabilind un intens dialog cu tinerele generaţii pentru a le forma sensibilitatea în percepţia „civismului şi democraţiei“.

Gânditorul Mihai Şora a readus în filosofia românească tehnica dialogului, a „dialogului interior“, aflat atât pe linia filosofiei originare, greceşti, cât şi pe aceea a „exerciţiilor spirituale“ din tradiţia culturală europeană medievală şi modernă. A fost apropiat de filosofia lui Pascal încă din perioada studiilor doctorale, ceea ce explică formula antropologică a gândurilor sale. În privinţa concepţiei asupra timpului – temă excepţională în filosofia sa, expusă mai cu seamă în lucrarea Clipa şi timpul, publicată în 1995 –, filosoful este mai aproape de înţelesul kairotic al timpului, dar şi de o conceptualizare, susţinută de experienţă, a unui „timp existenţial“ apropiat de înţelesul timpului din teologia lui Augustin şi de cel din fenomenologia lui Husserl.

Pentru întreaga sa activitate culturală şi civică a fost recompensat cu decoraţia regală „Nihil Sine Deo“ (2011), Ordinul naţional „Steaua României“ în grad de Cavaler (2016), iar în anul 2018 a primit Premiul Cetăţeanului European şi titlul de cetăţean de onoare al municipiului Bucureşti.