România a ajuns să importe carne de sute de milioane de euro pe an. Distrugerea lanțului de producție e trista realizare a ultimilor 30 de ani

Cu numai 3% vegetarieni, România consumă tot mai multă carne, dar produce tot mai puţină. Un paradox din care pierdem şi în farfurie, şi în economie. Cu zeci de ferme băgate în faliment de pestă, aducem porci din alte ţări şi am ajuns să facem şi produse tradiţionale româneşti din carne exportată. Românii nu mai cresc nici vite. Şi-n timp ce noi mâncăm fripturi aduse de la mii de kilometri, economia suferă pierderi de sute de milioane de euro pe an. 

• "N-am mai putut să salvez nimic. Totul a rămas acolo. O viaţă am muncit". Flăcări violente lângă Mănăstirea Voroneţ. Două familii şi-au pierdut agoniseala într-o clipă

• România importă tot mai multă carne de la an la an.

Alexandru Baciu are o fermă de vite lângă Călărași. Deși știe că mulți dintre colegii crescători vând animalele cât încă sunt mici, el refuză să facă asta. 

Alexandru Baciu, fermier: Sunt alte costuri. Să crești un taur ai costuri cu furajare, ai costuri cu oamenii, ai costuri cu medicamentele, energie electrică, tot ce înseamnă indirecte.

Alexandru Baciu și-a creat propriul lanț de producție, de la furcă, la furculiță, în lipsa unuia la nivel național. Crește animalele de când se nasc și până ajung în farfurie și le hrănește cu propriile cereale. 

Alexandru Baciu, fermier: De abatorizare suntem aici în partea finală. Noi plecăm de acolo cu sacrificare. Aici este partea de refrigerare, ajung tăurăşii după ce sunt sacrificaţi. Aici facem silozuri din porumb. Sunt furaje produse în fermă de către noi.

Distrugerea lanțului de producție e trista realizare a României în ultimii 30 de ani. N-ar fi o problemă că trimitem animale ieftine către Europa, doar că apoi le răscumpărăm la preț mai mare, după ce străinii le cresc și le trimit pachet înapoi. 

Mihai Daraban, director Camera de Comerţ: Fiţi convinsă că se întoarce sub formă de produs procesat cu valoare adăugată mare, dar noi avem această nebunie după revoluţie cu easy money.

România a cumpărat carne de peste 500 de milioane de euro din alte ţări europene, într-un singur an

În fabrica celui mai mare producător român, produsele ies pe bandă rulantă. Succes românesc, brand românesc, carne străină.

Nicoleta Ene, director general fabrică de mezeluri: Pe consumul total de carne costurile raportate la prețul mediu de anul trecut a fost de 55 de milioane de euro şi din această sumă 97% a fost piață de schimb intracomunitar, nu piața din România.

Nu e doar drama fiecărui producător. E drama României. Anual, de la un singur procesator, statul pierde peste 50 de milioane de euro. Bani care ar fi trebuit să rămână acasă și să susțină zootehnia autohtonă.

Nicoleta Ene, director general fabrică de mezeluri: Aici este zona de recepție. Aici e carne de vită. Porc. Asta e din Polonia. Pulpă de curcan. Şi asta e din Polonia. Şi curcan și pui, vită, la fel, Polonia, Danemarca, Germania și Olanda, chiar şi Belgia, dar cantități mai mici.

Peste 85% din carnea folosită aici e de porc. Deloc surprinzător, adusă tot din afară. Pesta porcină de la noi, greșit gestionată, a băgat România în faliment și la acest capitol. 

Așa am ajuns să importăm peste 80% din carnea de porc consumată la noi. Chiar și din produsele tradiționale cu care ne mândrim în toată lumea, doar rețetele mai sunt românești. Restul - din import. Ca să poată trimite salam de Sibiu în Europa, de exemplu, fabricile de mezeluri trebuie să cumpere carne de afară cu ștampilă ovală, marca sănătății și siguranței în Uniunea Europeană. 

Nicoleta Ene, director general fabrică de mezeluri: Pentru noi, ca și unitate de producție, singura variantă sustenabilă rămâne schimbul intracomunitar din țări UE de unde carnea vine din spații care respectă aceste cerințe.

În 2020 am cumpărat carne din Europa în valoare de peste jumătate de miliard de euro, iar sumele cresc cu fiecare an. Şi nu doar că importăm carne multă, ci și aproape tot peștele pe care-l consumăm. Cum ajungem să punem pești otrăviți în farfurie, vedeți săptămâna viitoare, la Observator.