Rusia a reuşit să îşi vândă aproape tot petrolul peste plafonul de 60 de dolari impus de Occident. Cum a contracarat Putin sancţiunea

Rusia a ocolit aproape complet sancţiunile impuse de aliaţii occidentali țițeiului transportat pe mare. În momentul de faţă petrolul rusesc nu se mai vinde sub plafonul de 60 de dolari stabilit în urmă cu an. Occidentul discută în prezent modalități de înăsprire a sancțiunii, relatează Financial Times. 

• Primul episod de iarnă din acest sezon. 7 judeţe, cele mai afectate: COD ROŞU de viscol

Plafonul de preț de 60 de dolari pe baril impus de americani petrolului rusesc este încălcat aproape complet. Informaţia este confimată de oficiali occidentali și de datele exporturilor rusești. Aliaţii occidentali sunt forţaţi să caute modalități pentru a consolida una dintre sancțiunile economice cheie împotriva Rusiei. 

Un înalt oficial guvernamental european a declarat că "aproape niciunul" dintre transporturile maritime de țiței din luna octombrie nu a fost vândut sub plafonul de 60 de dolari pe baril. "Cele mai recente date arată că va trebui să ne înăsprim . . . nu există nicio intenţie de a lăsa Rusia să continue să facă asta", a spus oficialul.

Moscova spune că prețul mediu al petrolului a fost peste 80 de dolari pe baril

În ultimele zile, oficialii UE au purtat discuții pentru consolidarea plafonului. Printre soluţii, măsuri pentru a înăspri aplicarea plafonului sau restrângerea accesului Rusiei la piața navelor petroliere. Preocupările oficialilor occidentali sunt susținute de statisticile oficiale privind vânzările de petrol în octombrie. Moscova spune că prețul mediu a fost peste 80 de dolari pe baril. Statisticile rusești privind economia au fost puse sub semnul întrebării în timpul războiului din Ucraina, dar nivelul înregistrat reprezintă baza pentru cât de mult impozitează Moscova exporturile de petrol.

Scumpirea petrolului rusesc a reprezentat o lovitură dată eforturilor G7 de a reduce banii care curg către Kremlin pentru a finanța războiul din Ucraina, în contextul în care contraofensiva Kievului a adus progrese mici. Membrii G7 și Australia au introdus măsuri de plafonare a prețului la țițeiul rusesc în decembrie anul trecut. Obiectivul era de a reduce veniturile Rusiei prin întreruperea accesului la servicii occidentale, cum ar fi transportul maritim și asigurările, dacă traderii de petrol nu respectă plafonul de 60 de dolari.

Măsurile s-au bucurat de un anumit succes la început, dar Rusia s-a dovedit abilă în a le contracara. De exemplu, Moscova a construit așa-numita "flotă neagră" de petroliere vechi pentru a ocoli piețele occidentale şi a redesenat harta comerțului mondial cu petrol. Germania de pildă a important în primele şapte luni ale acestui an de 12 ori mai multe produse petroliere din India, comparativ cu perioada similară din 2022. India cumpără şi procesează ţiţei rusesc vizat de sancţiunile europene.

Prețul mediu al ţiţeiului Ural, principalul amestesc de export al Rusiei, a depășit pragul de 60 de dolari barilul în această vară, deşi o parte substanțială a continuat să se vândă sub acest nivel. Motivul? Prețul petrolului la nivel mondial a crescut după ce Arabia Saudită și Rusia, împreună cu cartelul OPEC+ a decis reducerea livrărilor.

Ocolire generală a plafonului de preţ impus Rusiei

În august, aproape trei sferturi din toate transporturile maritime de țiței rusesc nu aveau asigurare occidentală, un semn cheie de ocolire generală a plafonului. În luna octombrie, doar 37 din cele 134 de nave care au transportat petrol rusesc aveau asigurări occidentale, iar oficialii spun că numărul navelor care operează sub plafon este probabil mult mai mic.

Oficialii europeni sunt îngrijorați că unele firme de asigurări occidentale au primit declaraţii false de la companii petroliere sau traderi ruși, care trebuie să prezinte dovezi că prețul țițeiului transportat este sub 60 de dolari barilul. Un mecanism prin care acest lucru a fost realizat este umflarea costurilor de transport.

Un oficial al Trezoreriei SUA susţine că obiectivul aliaţilor nu este doar ca petrolul rusesc să se vândă sub plafonul impus, ci şi de a forţa Rusia să facă alegeri grele. Kremlinul "a plătit scump" trecerea la vânzarea de petrol fără asigurare și nave occidentale.

Jeffrey Sonnenfeld, profesor la Yale, a consiliat Trezoreria SUA cu privire la plafonul de preț. El susţine că traseul mai lung pentru petrolierele ruseşti, primele de asigurare mai mari, cheltuieli de capacitate portuară etc. au adăugat aproximativ 36 de dolari pe baril la costul petrolului rusesc, limitând astfel profitul Moscovei.

Membrii G7 au început să verifice cine încalcă plafonul

Membrii G7 au început deja să verifice aplicarea plafonului. Săptămâna trecută, Marea Britanie a sancționat un trader cu sediul în Dubai, care a fost "folosit de Rusia pentru a ocoli sancțiunile legate de petrol". Şi Trezoreria SUA a solicitat luna aceasta informații de la 30 de companii de administrare a navelor despre 98 de petroliere pe care le suspectează că au încălcat plafonul.

Din cele 30 de companii contactate, 17 dintre ele se află în țări din grupul G7, 8 se află în Emiratele Arabe Unite, iar altele în India, Turcia, China, Hong Kong și Indonezia. Prețul pe care Rusia îl obține pentru petrol rămâne în continuare sub cel al ţiţeiului european Brent care a fost în medie de 89 de dolari pe baril în octombrie.

Dar Moscova a reușit să reducă discountul oferit de la 40 de dolari pe baril cât era la începutul acestui an la mai puțin de 10 dolari pe baril în octombrie. Plafonul de preț a fost conceput pentru a menține țițeiul rusesc pe piețele globale. Membrii G7 au încercat să evite o criză a ofertei și prin urmare o creștere a prețurilor de care ar beneficia Moscova.

Guvernele occidentale unde urmează alegeri urmăresc să țină prețurile sub control pentru a ajuta la calmarea inflației. Președintele american Joe Biden, care cel mai probabil se va lupta cu Donald Trump anul viitor la alegerile prezidenţiale, a promis că va încerca să mențină prețurile scăzute în SUA, cel mai consumator de petrol din lume. Şi Rusia a impus restricții la exporturile de combustibili rafinați, dând vina pe penuria internă, dar stârnind temerile că ar putea transforma livrarea de petrol într-o armă.