Ce soluţii sunt pentru a evita o nouă tragedie provocată de urşi. Expert: Vânătoarea nu e singura

Un urs a ucis o tânără pe un traseu turistic din Jepii Mici, iar autorităţile vor sa schimbă legea şi cer Comisiei Europene să nu mai "protejeze" urşii bruni din ţara noastră, iar noi am analizat întreaga situaţie împreună cu Dr. Cristian-Remus Papp, manager departament specii sălbatice, WWF Romania. 

• Primul episod de iarnă din acest sezon. 7 judeţe, cele mai afectate: COD ROŞU de viscol

Ministrul Mediului cere Comisiei Europene ca ursul brun să nu mai fie specie protejată în România şi vrea să împuşte animalele care se apropie de localităţi. Este reacţia la tragedia recent petrecută în Jepii Mici, unde o tânără de 19 ani a fost ucisă de o ursoaică. 

Noi am analizat întreaga situaţie cu  Dr. Cristian-Remus Papp, manager departament specii sălbatice, WWF Romania. Iată câteva dintre cele mai importante declaraţii:

- Aş vrea să subliniez faptul că vânătoarea poate fi considerată una din soluţiile cu care ne confruntăm, însă nu e singura. Pentru că dacă ar fi să ne concentrăm strict pe extragerea de exemplare din populaţia  de urs, numărul conflictelor, cel mai probabil, nu ar scădea. Cu atât mai mult, cu cât şi în anii anteriori am avut cote de intervenţie, cote de prevenţie alocate, iar acestea nu a fost atinse decât în proporţie poate de 60%. Asta înseamnă că undeva există o sincopă.

- Trebuie vizate, cum zicea şi domnul ministru, exemplarele cu adevărat problematice şi va fi interesant să vedem ce anume s-a extras şi exact motivul extragerii urşilor care până la urmă au fost extraşi din populaţie. 

- Atâta timp cât am avut ani la rând la dispoziţie o cotă care putea să servească punctual pentru a rezolva problemele cu urşii în habitat şi nu s-a atins acea cotă, înseamnă că într-adevăr, avem o problemă de gestionare a acestor exemplare, iar această măsură poate fi aplicată, însă, dacă nu adresăm problema ca să abordăm şi celelalte cauze ale acestor conflicte, nu vom ajunge la o scădere a acestui fenomen. Şi aici, ma refer în primul rând la gestionarea precară a deşeurilor, inclusiv în comunităţile montane izolate.

- Pe de altă parte, vorbim despre hrănirea urşilor în mod deliberat, de către turişti în special, iar asta nu face altceva decât să obisnuiască ursul cu omul pentru că următorul pas, din păcate, este un contact direct. Atâta timp cât aceste probleme nu sunt rezolvate, doar să ne axăm pe extrageri de indivizi nu va soluţiona această problemă şi este la fel de adevărat în acelaşi timp, că această situaţie aparent scăpată de sub control este dată de această masă a urşilor care este obişnuită cu omul.

- Într-adevăr, ar trebui până la urmă vizată, iar ce s-a făcut până în prezent din partea autorităţilor a fost destul de puţin în termeni de eforturi depuse. Am vrea să vedem mult mai multă proactivitate şi mult mai multe soluţii.

Această cifră, de 4.800 de exemplare, era în 1988. Adică, e un studiu făcut la nivelul acelui an şi vorbim despre o perioadă în care ursul nu a fost răspândit la fel cum este în momentul de faţă. Comparativ cu anul respectiv, noi avem o suprafaţă aproape dublă în care găsim ursul. Pe lângă asta ar trebui să mai adaugăm şi faptul că acea cifră pe lângă faptul că s-a referit la un an în istoria mai mult sau mai puţin recentă, nu a luat în calcul şi hrănirea complementară.

- Pentru a calcula numărul maxim este nevoie de a include inclusiv hrănirea complementară, care se practică masiv în pădurile ţării. Dacă adaugăm inclusv boabele de porumb care sunt date această cifră poate fi mult mai mare. 

- Nu este în regulă hrănirea complementară şi din punctul meu de vedere până la urmă nu ar trebui să ne cramponăm în cifre, care este mărimea reală a populaţiei, ci ce anume facem astfel încât acest fenomen să scadă pentru că într-adevăr, problema sunt în foarte multe comunităţi, iar atâta timp cât nu reuşim să adresăm problemele de la baza conflictelor si cauza determină aceste conflicte, nu vom reuşi niciodată să facem paşi evidenţi în sensul coexistenţei şi vedem în alte ţări că nu se întâmplă acest fenomen, chiar dacă ne raportăm la alte ţări cu densităţi similare, Slovacia, Croaţia. Ei se pare că ştiu să gestioneze problemele şi au 2-3 cazuri de pagube pe an. 

- Odată ce avem o nouă cotă pentru a extrage exemplare, putem să ne focusăm pe cele problematice. Ăsta ar trebui să fie punctul numărul 1 pe agenda decidenţilor, iar în acest sens ar trebui o monitorizare mult mai atentă a urşilor problematici pentru că degeaba avem cote de 220, 52 de exemplare sau chiar mai mult, dacă nu vizăm aceste exemplare problematice şi în contiuare ne învârtim în jurul cozii şi vom vedea că numărul cazurilor de interacţiuni directe om-urs nu vor scădea, din contră, s-ar putea să crească.

- Trebuie să fim oneşti cu noi, să fim transparenţi şi să încercăm să luăm cele mai bune decizii în interesul comunităţilor locale şi a oamenilor. Ar trebui să se investească mult mai mult în gestionarea deşeurilor pentru că urşii pe care îi vedem în localităţi, cei mai mulţi sunt atraşi, vorbim despre o specie care are un simţ de 2000 de ori mai dezvoltat decât omul. 

Interviul integral poate fi urmărit în materialul video de mai sus.