"Va fi o perioadă foarte dificilă pentru acest tânăr, probabil va fi torturat". Greg Scărlătoiu, despre soarta soldatului american care a dezertat în Coreea de Nord

Un soldat american a ajuns în Coreea de Nord, iar Administraţia Casei Albe a anunţat că încă nu ştie nimic despre soarta soldatului respectiv, dar şi că autorităţile de la Phenian nu răspund la încercările de a stabili un canal de comunicare pe subiect. Noi am analizat cazul cu Greg Scărlătoiu, director executiv al Comitetului pentru drepturile oamenilor din Coreea de Nord.

• Nouă metodă de fraudă când facem cumpărături online. Cine e în spatele schemei cu magazine-fantomă

Washingtonul doreşte să-l aducă acasă pe soldatul american fugit în Coreea de Nord, deşi vă reamintim că acesta urma să fie supus cercetărilor. Travis King trebuia să ajungă acasă doar ca să fie judecat disciplinar, după ce a ispăşit două luni de închisoare în Coreea de Sud, pentru că a lovit în mod repetat o maşină de poliţie şi a proferat injurii la adresa coreenilor. 

Familia lui Travis King nu exclude faptul ca acesta să fi cedat psihic doar la gândul că ar fi putut fi dat afară din armată.

Noi am analizat întreaga poveste cu ajutorul lui Greg Scărlătoiu, director executiv al Comitetului pentru drepturile oamenilor din Coreea de Nord.

Iată câteva dintre cele mai interesante declaraţii făcute de Greg Scărlătoiu: 

- Deocamdată, Phenianul trebuie să stabilească care este situaţia. Orice american aflat în jurisdicţie teritorială nord-coreană este suspectat că este un spion. În special în cazul unui american care este membru al forţelor armate americane. Deci obiectivul numărul 1 pentru organizaţiile de securitate şi inteligenţă ale armatei nord-coreene şi Ministerul pentru Securitatea Statului, obiectivul numărul 1 va fi să determine dacă într-adevăr Travis King este un dezertor sau dacă, într-adevăr, este acolo cu o altă misiune. 

- Va fi o perioadă foarte dificilă pentru acest tânăr. Va fi supus presiunii psihologice. Probabil că va fi torturat. Deci asta s-a întâmplat cu foarte mulţi americani şi membri ai forţelor armate care au ajuns acolo. Dacă trece de această etapă, etapa numărul 2 va fi extragerea de informaţii. Sigur că el este un tânăr, a făcut o greşeală foarte mare. Cu toţii am făcut greşeli. N-are decât 23 de ani, nu ştie foarte multe, însă vor fi întrebări despre procesul de antrenament, despre baze, acces, infrastructură, lanţul de comandă, etc. Aşa se culege inteligenţa umană.

- Dacă, după multe săptămâni, luni sau poate chiar ani, trece şi de etapa numărul 2, el va fi folosit de propaganda nord-coreană. Va juca în filme nord-coreene drept americanul cel rău. Asta s-a întâmplat şi cu alţi dezertori americani care au fugit în Coreea de Nord în anii 60. 

- Singurul dintre toţi dezertorii americani care au reuşit să iasă din Coreea de Nord a fost Charles Jenkins. Ceilalţi au murit în Coreea de Nord.

- În astfel de situaţii se poate vorbi de tortură fizică şi de presiune psihică şi psihologică. Cu toţii ne amintim de cazul unui tânăr student de la University of Virginia, tânăr care călătorea în Coreea de Nord. El a făcut o greşeală, a furat o pancartă ce purta cuvintele lui Kim Jong Il. Când să plece din Coreea de Nord, l-au încetinit, l-au arestat, l-au judecat, l-au închis şi bineînţeles că l-au torturat. În cele din urmă l-au trimis acasă, însă era deja inconştient şi a murit la o săptămână după ce s-a întors.

- Dintre dezertorii americani care au ajuns în Coreea de Nord, doi au murit la o vârstă tânără, cu aşa-zise atacuri de cord, unul s-a înecat şi cadavrul nu i-a fost găsit. Deci, povestea e simplă. Se pune o presiune deosebită asupra acestor oameni. Dacă ajungi să cooperezi, poate ajungi să faci parte din maşinăria de propagandă a Coreei de Nord. Dacă nu ajungi să cooperezi, ai un atac de cord sau te îneci într-un râu. 

- Tinerii dezertori americani au comis-o în urma unor beţii crâncene sau, în anii 60, le era frică să nu fie trimişi în Vietnam. De asemenea, pur şi simplu ar fi putut fi vorba de probleme disciplinare avute cu ofiţerii şi subofiţerii lor. În cazul lui Travis King probabil a fost vorba despre o problemă disciplinară. 

- Am trăit 10 ani în Coreea de Sud, în Asia de nord-est. Chestiile astea se întâmplă. Băiatul avea 23 de ani, e singur, este izolat. Armata americană este foarte strictă în aceste zile. Travis era singur, izolat, deprimat, dacă mai adaugi şi nişte sticle de băutură nord-coreană şi atunci chiar şi un băiat bun, un student model, un soldat model poate să sară pe capota unei maşini de poliţie sud-coreană. Asta se întâmplă.

- Nu cred că se acordă facilităţi pentru administraţia de la Phenian pentru recuperarea lui Travis King. Deci îl trimit înapoi sau nu îl trimit înapoi. Asta s-a mai întâmplat şi în trecut. Deci la mijlocul anilor 90, un elicopter american a intrat accidental în spaţiul aerian nord-corean. A fost doborât. Unul dintre cei doi membri ai echipajului a murit. Celălalt a fost luat prizonier. La vremea respectivă, ambasadorul care era responsabil pentru Asia şi Pacific s-a dus în Coreea de Nord să aducă prizonierul înapoi. Situaţia este puţin mai complicată acum. Nu este clar dacă avem de a face cu un prizonier. El nu a trecut graniţa în uniformă, era îmbrăcat civil. Şi nu ştim nici dacă Travis vrea să se întoarcă în Coreea de Sud sau în Statele Unite. Poate să fie, pur şi simplu, o dezertare şi o defectare.

- Oficiali foarte înalţi s-au mai dus în Coreea de Nord ca să aducă înapoi astfel de prizonieri şi deţinuţi. De exemplu, în 2010, fostul preşedinte al Statelor Unite, Bill Clinton, s-a dus în Coreea de Nord pentru a aduce înapoi două ziariste care au trecut accidental graniţa în Coreea de Nord şi au fost arestate. Deci toată operaţiunea a fost finanţată de soţul unei senatoare. Clinton s-a dus în Coreea de Nord şi le-a adus înapoi. 

- Nu ar fi incredibil să vedem un fost înalt oficial american implicat într-o operaţiune menită să-l aducă pe acest tânăr înapoi. 

- Este important să înţelegem ce s-a întâmplat. Este foarte devreme, dar este important să înţelegem dacă acest tânăr, Travis King, vrea, într-adevăr, să se întoarcă sau nu. 

- Tatăl actualului lider al Coreei de Nord, Kim Jong Il, deci Kim Jong Il, tatăl lui Kim Jong Un, a început să se pregătească pentru a deveni noul lider în 1974. Când Kim Ir Sen a murit, în 1994, Kim Jong Il a devenit lider. Kim Jong Il a impus o practică. Au răpit cetăţeni japonezi, sud-coreeni şi cetăţeni ai altor ţări pentru două scopuri. Numărul 1, pentru a-şi antrena spionii trimişi peste hotare. Deci să-i înveţe limbă, cultură şi aşa mai departe. Numărul 2, pentru a fura identităţile acestor oameni care au fost răpiţi de Coreea de Nord. De ce să răpeşti o româncă? Doina Bumbea? Mai ales că România şi Coreea de Nord erau aliate. Ceauşescu şi Kim Ir Sen erau prieteni foarte buni. Deci sunt spioni pe care îi cunoşti şi sunt spioni pe care nu îi cunoşti. Deci era vorba despre un alt strat de spioni pregătiţi de cei răpiţi pentru a spiona practic spionii. 

- În multe cazuri, cei care au fost răpiţi s-au căsătorit cu alţi cetăţeni străini. Deci în cazul Doinei Bumbea, care foarte tragic a murit în Coreea de Nord, în 1997, de cancer pulmonar, ea şi James Joseph Dresnok au avut doi băieţi. Băieţii lor au apărut în prezentări video ale propagandei nord-coreene. Au apărut îmbrăcaţi în uniforme de căpitan din armata nord-coreană, vorbind coreană perfectă, cu un accent nord-corean şi, bineînţeles, atacând America şi explicând de ce sunt aşa mari patrioţi nord-coreeni.