Povestea "fetelor de aur", muncitoare și modeste. Simona Radiș: "La început au spus că sportul nu e pentru mine"

În sfârşit, azi s-a auzit imnul României la Tokyo. Două fete de 22 de ani, la prima participare olimpică, au purtat medaliile de aur la gât după ce au câştigat categoric proba de dublu vâsle. Ancuţa şi Simona s-au născut în Moldova, de unde vin aproape toţi campionii acestui sport. Şi băieţii ne-au făcut mândrii. Au câştigat argintul la canotaj pentru prima oară după aproape trei decenii. 

• Primul episod de iarnă din acest sezon. 7 judeţe, cele mai afectate: COD ROŞU de viscol

Primul loc 1 pentru ţara noastră a fost obţinut de două canotoare, Ancuţa Bodnar şi Simona Radiş. Un aur cu atât mai valoros cu cât este prima medalie olimpică de aur pentru canotaj după 13 ani. Şi un nou record olimpic. Fetele au plecat ca din puşcă şi nu au mai putut fi ajunse decât după finish. 

Elisabeta Lipă, Federația Națională de Canotaj: Dumnezeu trebuie să fie român, că me iubeşte şi a demonstrat de atâtea ori că e român, încât nu poate să ne lase acum, când ne este nouă cel mai greu. 

Ancuța Bodnar și Simona Radiş, prietene și colege de la șase ani

Cele două campioane au 22 de ani si sunt prietene şi colege de antrenament de șase ani. Simona s-a născut la Botoşani, Ancuţa la Vatra Moldoviţei, în Suceava. Moldova pare să se fi transformat într-o oază de campioni olimpici.

Elisabeta Lipă, Federația Națională de Canotaj: Nu este o întâmplare că sunt amandouă din Moldova, că 95% dintre canotori sunt din zona Moldovei. Copilul de mic este învăţat să fie muncitor, normal că dacă are aptitudini şi talent ajunge campion.

Cele două fete au reuşit să urce pe cea mai înaltă treaptă a podiumului la prima participare la o Olimpiadă. 

Simona Radiş, campioană olimpică: Extraordinar, este de nedescris în cuvinte. Cred că mai trebuie câteva zile să ținem medalia după noi că să realizăm că, de fapt, asta chiar s-a întâmplat, că de fapt noi chiar suntem campioane olimpice. 

La vârsta de 12 ani, Ancuţa şi Simona au plecat de acasă, să-şi petreacă anii adolescenţei în cantonament, deşi părinţii lor nu au fost de acord.

Simona Radiş, campioană olimpică: La început au spus că sportul nu e pentru mine. Dar le-am spus că îmi doresc să încerc și nu au încercat să mă oprească.

Ancuța Bodnar, campioană olimpică: Tata a fost de acord, mama și bunica nu, că să nu plec că e departe de casă. Am plecat, nu i-am ascultat. 

În casa lor modestă din Vatra Moldoviţei, pentru părinţii Ancuţei, azi e zi de sărbătoare

Nichifor Bodnar, tatăl Ancuței: Am oprit munca. Chiar dacă plouă. Plouă pentru Ancuța, că a luat aurul olimpic și sunt foarte bucuros și mândru. Trebuia să fiu la fân, am lăsat fânul și ne-am bucurat de curajul ei, de reușita ei.

Niculina Bodnar, mama Ancuței: Eu am plâns prea multe ore, de azi noapte plâng întruna și sunt prea obosită.

De cealaltă parte a lumii, fetele aşteaptă momentul în care-şi vor revedea părinţii, pe care nu i-au mai strâns de mult în braţe.

Simona Radiş, campioană olimpică: ​Au fost foarte emoționați, cred că mai emoționați decât mine, plângea mama de bucurie. 

Iubitul Ancuţei, Mihăiţă Ţigănescu, cel care a convis-o să nu renunţe la canotaj, a cîştigat azi medalia de argint, alături de colegii săi la proba de patru rame. E prima victorie pentru canotajul masculin după 29 de ani. După mai mult de un deceniu în care canotajul a încercat să supravieţuiască, o nouă generaţie pare pregătită să facă auzit imnul României la toate competiţiile internaţionale. 

Elisabeta Lipă, Federația Națională de Canotaj: Prin mână mi-au trecut multe generaţii, dar această generaţie, parcă nu este ceea ce se întâmplă în zilele noastre. Este o generaţie extraordinar de bună, o generaţie dornică de rezultate, o generaţie muncitoare. Trebuie să mori ca să învii campion.