Bătrânii din cătunele uitate de lume. Nea Armie şi nana Victoria refuză să dea locurile natale pe viaţa de la oraş: ''S-a trăit foarte bine''

A nins și satele de la munte arată fermecător. Multe dintre zonele pitorești ale județului Hunedoara au așezări care par încremenite în veacurile trecute. Sunt locuri unde viaţa încă pulsează în ritmul molcom al altor timpuri. Cu aşezări pitoreşti, căsuţe din chirpici cu acoperiş de paie, multe dintre ele nici nu apar pe hărţile oficiale. Mai găzduiesc acum doar câțiva bătrâni care refuză să dea locurile natale pe viaţa de la oraş.

• EXCLUSIV. "Fetele i-au fost trimise special lui Van Damme". Actorul ar fi ştiut că minorele sunt traficate şi exploatate. Cum ar fi fost mascată afacerea

Suntem pe un drum din comuna Lunca Cernii de Jos, în cătunul Striminosu, la 3 kilometri de satul Negoiu. Când cade zăpada, aici se poate ajunge doar cu tractorul sau cu maşini puternice de teren. Oricât ai căuta pe hărţi sau pe aplicaţiile de orientare, nu vei mai găsi numele aşezării. 

''Şi-n poiana aia, acolo, unde se vede în faţă, încă 8 familii au fost.

Şi nu mai e nimeni nici acolo, nu?

Nu mai e nimeni.

Dar nu vreţi să plecaţi de aici, nu?

S-a trăit bine, foarte bine.''

Nea Armie şi nana Victoria refuză să dea locurile natale pe viaţa de la oraş

Nea Armie şi nana Victoria ar fi mulţumiţi cu viaţa lor, dacă nu i-ar fi răzbit bătrâneţile. Acum îşi amintesc cu drag de vremurile de acum zeci de ani, când încă satul fremăta de viaţă. Nea Armie era cunoscut atunci drept unul dintre cei mai buni tâmplari din Ţinutul Pădurenilor. Toată comuna avea mobilă făcută de meşter. 

Nea Armie: Şi cel mic lafel. Am avut ateliere.

Chiar dacă îi e greu aici la cei 84 de ani ai săi, nu s-ar da dus din locurile în care s-a născut şi a trăit atâţia ani.

Nea Armie: Vara asta am mai cosit ceva, dar acum numai. Greu. Nu mă ajută pieptul, mâinile, picioarele.

De aceeaşi părere sunt şi puţinii oameni care au mai rămas în Bulzeştii de Sus. Comuna este recunoscută pentru peisajele pitoresti cu şuri de paie şi căsute de lemn. 

''Oamenii au plecat în Banat, tineretul a plecat la oraş, în Banat şi nu s-au mai adunat.''

Oamenii din zonele montane trăiesc aici aşa cum au deprins de la părinţi. Este un mod de viaţă care se stinge odată cu ei. 

Radu Barb, director DGAMPT Hunedoara: Este fantastic, oamenii sunt nemaipomeniţi, este linişte. Ai senzaţia că te-ai întors în timp, parcă lucrurile au rămas în loc si este extraordinar că aceste locuri se conservă aşa.

Cu toate acestea, lipsa infrastructurii, a condiţiilor decente de trai şi viaţa aspră îi fac pe tineri să fugă de aceste locuri minunate. Iar satele, deşi pitoreşti, rămân din ce în ce mai pustii.