Doi fraţi inimoşi din Satu Mare au creat un sanctuar pentru pisicile neajutorate. 240 de suflete au o nouă şansă la viaţă

Au transformat o veche casă de vacanţă în sanctuar pentru pisici. Doi fraţi din oraşul Carei, Satu Mare, şi-au dedicat tot timpul liber salvării animalelor neajutorate. Paradisul lor numără acum 240 de prieteni blănoşi şi îşi măreşte constant numărul. Mai mult decât atât, sanctuarul este deschis tututror iubitorilor de animale, iar copiii sunt invitaţi de seamă.

• Rezultate parţiale provizorii alegeri prezidenţiale 2024

În curtea felinelor, totul stă sub semnul armoniei. Alături de pisici, trăiesc câini şi raţe, şi toate se bucură de atenta îngrijire a celor doi fraţi. Iar pentru că sunt o familie, fiecare membru necuvântător are un nume.

''Ea e Titca. Apoi Ginksy, Garfield, Ragnar, Zorro. Avem nume de la Proiectul Menhattan, Oppenheimer, Thomas Edison, Tesla. El e de exemplu Grinch. Când a venit avea toată faţa zgâriată şi era foarte sălbatic. Acuma, nici urmă.''

În 3 ani, adăpostul a ajuns să numere 240 de pisici. Pentru multe dintre ele, faptul că au fost luate de cei doi fraţi a însemnat o a doua şansă la viaţă.

''Tiger a avut un accident cu maşina, i s-a tăiat piciorul, dar deja a doua zi începea să îşi revină foarte bine. Urcă în copac, sare, parcă nu s-ar fi întâmplat nimic.''

''Coada e ruptă în 3 locuri, dar era foarte sălbatic, şi numai cu capcană am putut, după o lună de zile, iarna desigur, că atunci ni se face cel mai milă de ei când îi vedem.''

Remus Gall: Eu şi sora, de ani de zile, iubim animalele şi tot timpul salvam ce era pe marginea drumului, ce nimeni nu băga în seamă, ce se arunca în pungă şi încet, încet, aici la ţară le-am făcut un mic sanctuar.

Cei doi fraţi cer ajutorul oamenilor, în condiţiile în care întregul proces este unul costisitor

Un mediu plin de iubire şi grijă, care riscă să nu mai poată găzdui şi alte animale în viitorul apropiat. Cheltuielile pentru întreţinerea prietenilor patrupezi au ajuns să fie peste puterile celor doi fraţi.

Simona Gall: Practic noi trăim de pe o zi pe alta cu mâncarea şi nimic nu e sigur. Neavând o sursă sigură de finanţare, noi nu ştim că peste două săptămâni vom avea suficiente fonduri să luăm destulă mâncare sau nu.

Este motivul pentru care şi-au format o asociaţie, în speranţa că vor primi ajutor. 

 Remus Gall: Ne-au ajutat, nu pot să zic, dar la ce mulţi sunt şi ce scumpe sunt medicamentele şi tratamentele, cam 5% acoperă ajutoarele.

Ocrotitorii pisicilor au planuri mari pentru viitor şi nu vor să renunţe la sufletele cărora le poartă de grijă. Pentru a putea trata animalele rănite, Remus face un curs de tehnician veterinar, iar pentru a încuraja adopţiile, Simona organizează întâlniri în care copiii pot învăţa despre pisici.