Micul Paris, o oază de linişte şi relaxare

Mergem acum într-o altă lume, adăpostită într-o clădire din Centrul Vechi al Bucureştiului. Aici Muzeul Micul Paris îşi întâmpină vizitatorii ca un portal spre vremuri apuse. Muzeul reînvie atmosfera Bucureştiului de la început de secol XX.

• ANIMAŢIE. Filmul teribilului accident din Argeş, în care Andrei şi-a condus vărul spre moarte din teribilism şi lipsă de experienţă. Şi el a plătit cu viaţa

Modă, accesorii, mobilier, obiecte de uz casnic, toate amintesc de perioada de glorie a orașului care respira franţuzeşte. Interioarele de la Muzeul Micul Paris se transformă usor în cadre pentru sedinţe foto extravagante. Priviţi!

În cazul în care vă gândiţi să faceţi o mică evadare şi să vă relaxaţi, să vă plimbaţi şi poate nu sunteţi adepţii teraselor vă invităm în centrul Bucureştiului, chiar pe Lipscani, să faceţi o vizită muzeului Micul Paris.

"Păi chiar este o evadare din prezent, adică dacă vrei să ieşsi din prezentul ăsta atât de dens, de panici, de urgenţe, de palpit zilnic poţi să păşeşti într-o fereastră de timp pentru că muzeul funcţionează ca o fereastră de timp. 

Salonul francez cu structura franţuzească adevărată, cu pereţi pictaţi, cu mobilier autentic din perioada respectivă. Aşa arată o cameră de zi în vremea aceea pentru că lumea nu stătea grupată la un televizor ci logica unui living era să stai faţă către faţă, eventul pe niste grupări.

Tradiţii vechi din Bucureşti

Poftiţi în zona colecţiei. Colecţia este organizată pe 2 idei principale; moda în prima încăpere şi cu sceneta de artă a mesei pentru că viaţa se depănă într-o formulă ritualică, lucrurile nu erau doar practice, adică, cum se zice astăzi ..nu băgai doar la ghiozdan.

Mai avem un colţ etnografic, nu întâmplător Bucureştiul era cu un cuvânt contemporal multicultural, nu doar 50 la sută vorbeau româneşte. Se auzeau foarte multe limbi aici în Bucuresti, dar se împleteau mai ales cu aranii veniţ de la ţară să-şi vândă produsele agricole. Acolo o fotografie de pe Calea Victoriei chiar vis a vis de Novotel ..acolo era Teatrul Naţional. 

Aici un dormitor cu aceste bonetele care plutesc ca nişte vise cum să zic: doamnele dormeau cu bonetele după cum ştiţi ..se băga un bănuţ serios în aranjarea părului şi nu puteai să pierzi chestia asta noaptea ..trebuia conservat şi atunci se dormea cu aceste bonete. Se purta dantelă şi dantelă adevărată făcută manual din bumbac. Bineînţeles că un living stă în jurul unui şemineu. Acolo este un punct de lucru, cu o menajeră, acolo vrea să fie un biroaş, aici un curier cu un colţ de toaletă masculină.

Aici este salonul oriental cu componenta otomană predilectă. Să nu uităm că suntem la porţile Orientului Bucureştiului. Noi românii am jucat prost cartea aceasta a unei ţări, a unui oraş între 2 lumi ..pentru că puteam să fim interfaţa acestor două lumi. Noi mimam că suntem viezeni, parizieni, nemţi, parizieni. Suntem şi de acolo dar avem mult sânge şi din partea cealaltă. Deci nu ne putem nega acest unic cocktail din sângele nostru care, cred eu, era bine de valorificat şi turistic şi asumându-ne felul nostru de a fi".