O investiţie uriaşă de care s-a ales praful: bazinul olimpic din Iaşi zace în paragină după 30 de ani de promisiuni. Performanţă cu mari costuri şi sacrificii

Un bazin olimpic de înot început în urmă cu peste 30 de ani, la Iaşi, zace în paragină. Investiţa demarată la un an după Revoluţie s-a înecat printre hârtii, fără ca cineva sa-i găsească un colac de salvare. Între timp copiii din Iaşi le dau o lecţie de voinţă autorităţilor. Se întorc acasă cu diplome, medalii şi titluri de campioni, chiar dacă se antreneaza în bazine mici şi la costuri mari. 

• Rezultate parţiale provizorii alegeri prezidenţiale 2024

Lucrările la bazinul olimpic de la Iaşi au început în 1990 şi ar fi trebuit să fie gata zece ani mai târziu. După 32 de ani, investiţia realizată în proporţie de 40%, a ajuns în paragină.

Clara Mihociu, reporter Observator: Din 2010 şi până acum nu s-a mai întâmplat absolut nimic aici. În spaţiul în care trebuia să vedem bazinul lung de 50 de metri şi cu opt culoare vedem acum doar munţi de gunoaie şi deşeuri din construcţii.

Cererile de revendicare a unor terenuri au blocat investiţia

Bazinul de înot urma să facă parte dintr-un complex modern situat pe un teren de aproape cinci hectare din campusul Universităţii Tehnice Gheorghe Asachi. Cererile de revendicare a unor terenuri au blocat investiţia.

Reporter: Ce a mai rămas din cât aveam?

Sorin Iacoban, Universitatea Tehnică Iaşi: Vreo cinci mii de metri pătraţi.(...)Treisprezece mii de metri pătraţi au intrat în proprietatea Universităţii Tehnice. Diferenţa de 35.000 metri pătraţi, din 1990 a fost retrocedată, contracte de vânzare-cumpărare.

Din 2014 Primăria Iaşi incearcă să preia proiectul.

Dan Postolea, purtător de cuvânt Primăria Iaşi: În prezent suntem în etapa clarificării definitive a documentaţiei privind statutul juridic al terenurilor din zonă. (...) După ce Ministerul Educaţiei va fi satisfăcut de răspunsurile pe care le oferim, va iniţia o Hotărâre de Guvern privind preluarea acestui obiectiv de investiţii de către primăria municipiului Iaşi.

Lipsa unui bazin olimpic înseamnă sacrificii şi costuri mai mari pentru tinerii înotători

Abia ulterior primăria ar urma să caute surse de finanţare. Între timp tinerii care vor să facă performanţă la înot trebuie să găsească soluţii. Rareş Andrei Sorocianu are zece ani, iar jumătate din viaţă şi-a petrecut-o în apă. Pentru el lipsa unui bazin olimpic înseamnă sacrificii şi costuri mai mari, pentru că este nevoit să se antrenze în bazine private mult mai mici.

Rareş Andrei Sorocianu, campion naţional la înot: Ar fi mai uşor să înoţi pe 50 de metri. Eu acum sunt obişnuit pe bazin de 25 să înot. La concursuri merg la bazin de 50.

Alina Soroceanu, mama lui Rareş: Avem un cost lunar de 400 de lei, care conţine abonamentul pentru antrenament plus celelalte costuri, consumabilele.

Rareş a reuşit să adune în câţiva ani zeci de medalii şi diplome, iar recent a obţinut titlul de campion naţional la grupa sa de vârsta. Şi el, dar şi restul copiilor spera să apuce cândva să se antreneze într-un bazin olimpic la Iaşi.