O zi din viaţa unui macaragiu. În cabina devenită a doua casă, "regele şantierului" lucrează la construcţia celui mai mare proiect de infrastructură de după Revoluţie

La construcţia podului de la Brăila, macaralele sunt reginele şantierului. Iar cei care le manevrează, stăpânii lor în salopete reflectorizante, bocanci cu bombeu metalic și cască de protecție pe cap. Izolaţi în cabina lor agăţată în cer, macaragii manevrează, asemenea unor păpuşari abili, mişcările unor coloşi de sute de tone. Iată cum arată o zi din viaţa unui macaragiu de pe şantierul celui mai mare proiect de infrastructură făcut în România de la Revoluţie încoace.

• Primul episod de iarnă din acest sezon. 7 judeţe, cele mai afectate: COD ROŞU de viscol

O capodoperă inginerească. 1974 de metri lungime. Deschidere principală - 1120 de metri. Lăţime - 32 de metri. 2 benzi pe fiecare sens, plus trotuare pentru pietoni. Înălţime - 38 de metri faţă de debitul maxim al Dunării. Este, în cifre, descrierea celui mai mare proiect de infrastructură al ultimilor trei decenii, al treilea cel mai lung pod susţinut de frânghii de oţel din Europa. Pentru cei care vin din Moldova şi vor să meargă la mare, construcţia va însemna o oră mai puţin de drum. 

Podul creşte pilon cu pilon, sub braţul celor 4 macarale autoliftante ce râd în soare, colorate. Câte 2 pe fiecare mal. Sunt manevrate, în trei schimburi, de 12 macaragii.  Am intrat în șantierul podului peste Dunăre. Urmează să ne întâlnim cu unul dintre macaragii, să ne zică cum este să lucrezi zilnic la peste 200 de metri înălțime.

O meserie cu standarde înalte şi responsabilități uriaşe. Ionuț are 37 de ani şi este de loc dintr-un sat de lângă Brăila. De 14 ani este macaragiu şi mărturiseşte că a învăţat meserie atât în ţară, cât şi în străinătate.  "Experiența nu se acumulează într-un singur șantier. Trebuie să schimbăm mai multe șantiere, cu diverse materiale, tehnici de lucru, înălțimi, timp, anotimpuri chiar", spune Ionuț - macaragiu.

Zi de zi munceşte la înălţime

 Cabina macaralei i-a devenit a doua casă. Odată urcat în "biroul" său aflat în înaltul cerului, nu mai coboară până la terminarea programului. "Intrăm descălțați. Se lucrează descălțat? Da. Nici nu ar fi motiv să stăm încălțați. Avem protecție în caz de descărcări electrice. Și nu e cazul să avem bocancii. Menținem curățenia, că altcineva în locul nostru nu va urca acolo sigur. Nu va urca. Niciodată", spune macaragiul.

În două minute, liftul ajunge la aproape 180 de metri înălţime. Ca să vă faceţi o idee, închipuiţi-vă două Statui ale Libertăţii, puse una peste alta. Iar dacă sunteţi mai slabi de inimă, ţineţi-vă bine! Ionuţ mai are de escaladat încă 30 de metri de schelă. "Am ajuns la 212 metri, punctul unde îmi desfășor activitatea zi de zi, unde am o priveliște destul de mare și frumoasă, pe care nu o poate întâlni oricine", a adăugat Ionuţ.

Ionuț ne arată și biroul "Acum să vă arăt și punctul meu de lucru. Biroul. Avem joystick-urile, manetele pentru control, monitorul care ne indică distanțele". Nu e timp de admirat prea mult timp peisajul. Lucrările la pod nu se opresc o secundă. 

Macaralele sunt inima, muşchii şi creierul şantierului. Iar Ionuţ ştie cât de importantă e munca lui. Dacă o macara se strică sau un macaragiu se îmbolnăvește, lucrările la pod se pot sista. Lucrările la podul peste Dunăre sunt abia la jumătate, iar Ionuț se va mai bucura mult timp de biroul său cu vedere de sus. Golden-Gate-ul de la Brăila va fi dat în folosinţă în 2023, după ce se vor construi şi cei 23 de kilometri de drumuri de legătură. Cu totul, investiţia ajunge la aproape două miliarde 650 de milioane de lei. Trei sferturi din bani vin de la Uniunea Europeană.