Realitatea tristă din orașele României: vecinii nu se cunosc deloc între ei și nici nu vor. Generația care vrea să schimbe obiceiurile

S-au dus vremurile când dacă rămâneai fără ulei sunai la uşa vecinului să-ţi împrumute. Acum cei mai mulţi dintre noi nu ştim cu cine împărţim blocul. Studiile arată că obiceiurile s-au schimbat mult: doar la sate vecinii se mai ajută între ei, la oraşe nici măcar nu se cunosc. 

• Procesul lui Vlad Pascu. Judecătoarea Popoviciu, cinism fără margini. Mai multe la Observator 17:00, la Antena 1
• Ciolacu vrea măsuri anti-shrinkflație ca în Franţa. Ce vor fi obligaţi producătorii să pună pe ambalajele produselor cu gramaj redus, dar preţ la fel

Pe scara cunoscuţilor, vecinii sunt ultimii. Mihai are 29 de ani, iar ultimii cinci şi i-a petrecut la bloc, în Floreşti, lângă Cluj-Napoca. Nu simte că face parte dintr o comunitate. 

• Mihai Repede, creator de conţinut: Mă cunosc doar cu vecinii imediaţi, apropiaţi locuinţei mele. În rest, dacă m-ai pune chiar de pe etajul meu să-i ştiu pe toţi, n-am nicio şansă. Toată lumea e rigidă, toţi vin mohorâţi de la serviciu. 

Iar atunci când ajung să se cunoască, mulţi nu au motive să se şi împrietenească. 

• Mihai Repede, creator de conţinut: E mult spus că m-am împrietenit cu vecinii. Ne-am cunoscut la scandalurile asociaţiei de locatari, unde tot timpul există probleme, discuţii. 

Mihai e nostalgic după anii în care a trăit la ţară. Acolo vecinii erau ca membrii familiei

• Mihai Repede, creator de conţinut: Au o prietenie ca şi cum ar fi fraţi. N-a crescut anul acesta patrunjelul la noi din nu ştiu ce motiv, dar vecinei mele i-a crescut. Mă duc şi împrumut. Îi dau la schimb ulei. Un troc. 

Şi aşa e peste tot în ţară. Vecinul... la nevoie se cunoaşte. 

• Localnică: Am fost bolnavă şi vecina mea, care ar fi un copil de-al meu, nu e de seama mea, a venit peste mine: Ce e? Ce s-a întâmplat?. Şi când am avut nevoie nu am întrebat-o: Tu ai treabă? N-ai treabă?. Ea a venit şi m-a ajutat. Eu, la fel, dacă un vecin are nevoie de mine...
• Localnic: E important vecinul, e foarte bun. Trebuie să te ai bine cu el. Dacă e, la o adică, vine şi te salvează.

Respectul şi omenia sunt două valori morale care întăresc legăturile dintre vecini

La oraşe, şase din zece români nu îi cunosc pe cei cu care împart clădirea, arată studiile. Fie nu au suficient timp liber să relaţioneze, fie nu le place să le fie invadat spaţiul personal. 

• Ioan Hosu, sociolog: În mediile urbane asistăm la un proces de indiviudalizare mai accentuat, comparativ cu mediile rurale. În cazul categoriilor de vârstă tineri şi foarte tineri, social media le fură din timpul pe care l-ar aloca în a stabili relaţii.
• Alex Prunean, reporter Observator: Cei mai reticenţi cu privire la vecini sunt cei din generaţiile Y si Z, adică cei cu vârste între 18 şi 43 ani, care nu doar că nu sunt curioşi să îi cunoască, dar abia dacă îi salută. La polul opus, cum era de aşteptat, sunt cei care au peste peste 44 de ani. Ei se declară destul de apropiaţi de vecinii lor şi chiar se vizitează ocazional. Campioni sunt cei din generaţia Baby Boomers, părintii şi bunicii noştri, care îşi consideră vecinii ca pe o familie extinsă.

Interesele comune ar fi o soluţie pentru cererea unei comunităţi, sunt de părere cercetărorii

• Sabina Mihăilescu, reprezentant ONG, realizator de studiu: Fiecare grup de vecini dintr-un bloc are nevoile lui. Noi lucrăm alături de comunităţi care sunt pasionate de grădinărit, de compostare sau de reparaţii de biciclete, apicultură - schimb de obiecte pe care nu le mai folosesc, dar le-ar putea folosi vecinilor lor. Gătit între vecini.

Multi dintre cei care au răspuns studiului realizat de un ONG spun că ar vrea să partiicpe la activităţi cu vecinii lor: 28 la sută ar prefera un grătar şi 22 la sută jocuri de societate.