Într-un sat din Sri Lanka, marele vis al localnicilor e să ajungă să lucreze în România: "Buzău, aici voi lucra eu"

Ţară în construcţie, caut meseriaşi. România aduce din inima Asiei muncitori specializaţi în profesii care la noi au dispărut. Puţinele şcoli de meserii rămase deschise sunt pe jumătate goale, din lipsă de interes sau din cauza prejudecăţilor. În Sri Lanka, în schimb, aproape toţi elevii învaţă un meşteşug. Urmăriţi un nou material din seria Străini în visul românesc.

• Rezultate parţiale provizorii alegeri prezidenţiale 2024

La o oră de Colombo, în satul srilankez Pannipitiya, România e subiectul principal de discuție. Dilshan, un tânăr strungar de 28 de ani, îngroașă rândurile celor care se pregătesc de-o viaţă nouă în ţara noastră.

Dilshan Nimantha, strungar: Am un prieten în Bucureşti care mi-a spus atâtea lucruri despre România. Că e o ţară frumoasă, că muncitorii sunt trataţi bine oamenii sunt foarte prietenoşi şi buni. De aceea am ales să plec în România. 

Ca să obţină un loc bun de muncă în România, toţi candidaţii au nevoie de o diplomă. Dilshan a studiat 3 ani să fie strungar. Acum, se pregătește să renunțe la vara eternă pentru iarna rece de la noi.

Dilshan Nimantha, strungar: Buzău, aici voi lucra eu. 

Va sosi în România în câteva săptămâni. Cât va rămâne, nu știe. Atât cât va fi necesar pentru o bucată de pământ și o casă în sat, pentru familia lui.

Dilshan Nimantha, strungar: Va fi dificil pentru că am o fată şi nu pot să o uit, voi plânge în drum spre aeroport. Va fi foarte dificil. 

Chathurika Hansani, soția lui Dilshan: Cred că pentru fiecare femeie e greu când îi pleacă soţul la muncă în strănătate şi rămâne singură cu un copil. Dar mă voi descurca. 

200 de mii de români au plecat în ultimele decenii din România

Promisiunea unei vieţi mai bune, cu preţul dorului de acasă. E un compromis pe care îl ştiu bine şi milioanele de români din Diaspora. În fiecare an din ultimele decenii, 200 de mii dintre noi au plecat din România - am pierdut aşadar, anual, echivalentul unui oraş precum Ploieşti. Asta ne-a creat în ţară o uriaşă problemă: nu mai avem mână de lucru şi nu mai avem specialişti. Pentru că după Revoluţie am mai pierdut ceva: interesul pentru şcolile de meserii. Peste 50.000 de locuri sunt disponibile anual și puțin peste jumătate ocupate.

Alina Soare, director liceul Carol I, Plopeni: Nu știu dacă este rușine, cât este dorința părintelui de a-și vedea copilul undeva mai sus, la costum și la birou, fără să se gândească la capacitățile lui, la aptitudinile și modul lui de dezvoltare pe parcurs

Plopeni, Prahova. Oras mic, gazdă pentru o mare uzina de armament, unde e nevoie ca de aer de specialişti. Dar în clasele de strungărie înfiinţate aici învaţă numai 11 elevi. Peste jumătate sunt fete. Ioana a moştenit meseria de la tatăl ei şi vrea să se specializeze.

Ioana Funeriu, eleva clasa a 10-a: Am ales această școală profesională deoarece sunt doar 3 ani de studiu după aceea cu diploma obținută mă pot angaja

Puţini elevi mai aleg să înveţe o meserie

În toată ţara, sunt doar 340 de viitori strungari. Niciun constructor de căi ferate sau lucrări hidrotehnice, 20 de constructori de drumuri și poduri, 48 de fierar-betoniști, 1000 de zidari si zugravi

Dana Afanase, jurist uzina armament: Avem nevoie de pirotehniști, avem nevoie de strungari, de frezori, ori toate aceste meserii sunt considerate "meserii", cu ghilimelele de rigoare umile. Aavem situații în care avem oameni cu facultate care lucrează ca muncitori calificați

Marian Stas, expert în educaţie: Au o bubă pe creier ca să zic așa. Nu glumesc deloc. Gândiți-vă că meseria e brățară de aur e o mantră prezentă la noi de zeci de ani, de sute de ani. Indiferent dacă înseamnă curățenie sau bucătărie sau scris de cod

E motivul pentru care aducem muncitori de la capătul lumii, din ţări care au învăţat să preţuiască munca. În Sri Lanka, doar 10% dintre elevi merg la facultate. Restul, învaţă o meserie. În timp ce la noi învăţământul profesional s-a prăbuşit, statul srilankez a înființat școli publice și private, centre de pregătire și evaluare, pentru toate nivelurile și toate buzunarele.

Alina Soare, director liceul Carol I, Plopeni: Avantajul prin învățământul profesional este de a dobândi deprinderile și aptitudinile acestei calificări încă din anii de școală, le dezvoltăm și capacitățile antreprenoriale să își facă propria afacere și să nu depindă de alții.

Lucruri care s-ar putea învăţa şi la noi. În lipsa lor, azi și în viitor, pare că România se va construi cu străini. Sau nu se va construi deloc. Visăm la autostrăzi, dar nu avem cu cine sa le facem. Vedeţi săptămâna viitoare, la Observator, cine sunt singurii 20 de tineri din Romania care mai învaţă să construiască drumurile ţării.