Te trec fiorii! Cel mai ODIOS CRIMINAL a fost o româncă! Şi-a UCIS CU SÂNGE RECE toţi bărbaţii din viaţa ei

Vera Renczi! Un nume care avea să devină nemuritor. Crimele odioase comise au zguduit o lume întreagă. Omora fiecare bărbat care îi calcă pragul, fără niciun fel de regret

Vera s-a născut în anul 1903, în urma legăturii dintre un om de afaceri ungur și o frumoasă tânără unguroaică ce aparţinea micii nobilimii din România. Copilăria și-o petrece la București, acolo unde rămâne până la vârsta de 13 ani.

Lipsa părinţilor face din Vera o adolescentă excentrică!

Odată cu pierderea mamei, aceasta este mutată de tatăl său la Berkerekul Mare, oraș din Serbia, unde bărbatul deținea o mică moșie. Adolescența Verei este marcată de lipsa unei prezenţe protectoare masculine (a tatălui) şi numeroase aventuri amoroase, ea ajungând nu o dată pe prima pagină a ziarelor locale din cauza scandalurilor în care implică de la elevi de liceu până la bancheri și oameni de afaceri.

Nimeni nu se aștepta că tânăra să își mai uite moravurile, însă miracolul se produce atunci când Vera îl cunoaște pe Karl Schick, un influent bancher austriac, cu care se va și căsători. Tânăra nu își continuă escapadele, ci devine o soție atentă și plăcută, mai ales după nașterea fiului lor, Lorenzo.

PRIMUL soţ, PRIMA crimă...

Totuşi la mai puțin de un an, Karl dispare misterios pentru a nu mai reveni niciodată. Vera explică apropiaților că soțul său a părăsit-o și că a decedat ulterior într-un accident de mașină în România.

După ce a purtat o vreme doliu, Vera se mărită din nou. Numele acestui bărbat avea să rămână în istoria crimei, Joseph Renczi. La fel ca şi ea, acesta era recunoscut în lumea mondenă pentru frumuseţea sa şi pentru numărul mare de amante pe care le avusese de-a lungul timpului. Un amănunt în plus: era extrem de bogat.

Cea de-a doua căsnicie, un eşec total!

Cuplul nu se bucură, însă, prea mult de liniştea unei căsnicii, iar Joseph, obişnuit cu vechile sale obiceiuri, începe să îşi înşele cu frenezie tânăra soţie, la scurt timp după oficializarea căsătoriei. Zvonurile ajung la urechile Verei Renczi, iar accesele ei de furie şi ameninţările dintre cele mai morbide devin o obişnuinţa pentru apropiaţii cuplului.

Din păcate, însă bărbatul îşi continuă seria escapadelor şi, în ciuda constituţiei sale robust, este lovit de o boală misterioasă şi nu se mai poate ridica din pat. Cu un devotament exemplar, Vera îl îngrijeşte seară de seară şi nimeni nu îşi putea imagina că tocmai ea era cauza afecţiunii care îl lovise din senin.

În mod ciudat, nici dispariţia inexplicabilă a lui Joseph, care survine la numai câteva luni după îmbolnăvire, nu ridică semne de întrebare autorităţilor locale, iar castelană de la Berkerekul este lăsată, din nou, în pace.

A doua crimă, acelaşi ritual!

La fel ca şi în cazul dispariţiei primului soţ, Vera începe să poarte iarăşi rochiile negre de doliu deşi nimeni nu avea cunoştinţă de decesul celor doi. Doliul nu a ţinut prea mult. Pentru Vera Renczi începea o nouă perioadă în care escapadele amoroase aveau loc cu regularitate. De data aceasta, tânăra îşi caută rapid alinare în tumultoasa viaţa de noapte de la Viena.

Zeci de bărbaţi îi trec pragul casei, toţi dispărând fără urmă...

Petrecerile deocheate din centrul Imperiului Austro-Ungar se ţin lanţ seară de seară şi, nu o dată, se transformă în orgii care o au în centrul lor pe frumoasă blondă. Însoţită întotdeauna de o ceată de admiratori, Vera Renczi se retrage din când în când cu câte unul dintre aceştia la conacul sârbesc. În mai puţin de 10 ani, peste 30 de bărbaţi treg pragul castelanei, fără a se mai întoarce vreodată. Vera îşi alegea cu atenţie victimele: erau doar străini veniţi ocazional de la Viena, despre care autorităţile sârbeşti nu aveau nicio informaţie, scriu cei de la Historia.ro.

Soţia unuia dintre amanţi descoperă misterele din cripta conacului!

La un moment dat, Vera se îndrăgosteşte de un anume Milorad, un bancher sârb, căsătorit, cu 20 de ani mai în vârstă decât ea. Ca să-şi justifice absenţa prelungită, bancherul îi spune soţiei sale că pleacă într-o călătorie de afaceri, însă soţia lui, influenţă la vremea respectivă, îşi dă seama şi pune detectivi pe urmele Verei.

Astfel, suprizele încep să apară odată cu prima vizită a jandarmilor la conacul de la Berkerek. „Ştiam că veţi veni să mă vizitaţi, domnilor!”, este replica pe care Vera Renczi le-o adresează oamenilor legii, care, intimidaţi de frumuseţea femeii, pleacă fără a mai pune întrebări.

Soţia bancherului începe, însă, o anchetă pe cont propriu pe care o aduce în faţa autorităţilor. Ce se întâmplase cu Karl Schick? Dar cu Joseph Renczi şi Lorenzo? Unde au dispărut toţi bărbaţii care fuseseră văzuţi la Berkerek? În plus, aceasta aduce jandarmilor un bilet de dragoste pe care imprudentul Milorad îl păstrase în buzunarul unei haine. Începea astfel a doua şi ultima anchetă a poliţiei.

"NU SUNT O CRIMINALĂ!"

În faţa celei de a doua vizite a jandarmilor, Vera Renczi neagă vehement că l-ar fi cunoscut pe Milorad, deşi prima oară recunoscuse idilă. Confruntată cu biletul din buzunarul bancherului, dar şi cu propria declaraţie scrisă, Vera se prăbuşeşte strigând isteric:”Nu sunt o criminală!”.

Oficialii se privesc stupefiaţi. Nimeni nu pronunţase o asemenea acuzaţie. Prima percheziţie a conacului nu aduce nimic în plus. Nu mai rămânea decât cripta familiei, cea ale cărei chei se aflau în permanenţă asupra tinerei. Fără să se opună, aceasta deschide uşa, absentă, şi îi însoţeşte pe jandarmi pe scara în spirală ce conducea către subsolul întunecat al conacului. Imaginea care avea să li se înfăţişeze martorilor era, pe drept cuvânt, una de coşmar.

35 de sicrie aşezate în cerc...

... încadrau cameră luminată doar de câteva lumânări. Fiecare sicriu avea o etichetă pe care era notat, elegant, un nume. În mijocul camerei se afla un fotoliu, iar lângă acesta se găsea un sfeşnic bisericesc cu o lumânare pe jumătate arsă precum şi o sticlă şi o cupă de şampanie.

Confesiuni terifiante: îşi ucisese propriul copil!

Oprindu-se în faţa fiecărui sicriu, frumoasa stăpâna a conacului ţinea, fără nici un pic de emoţie, un monolog sinistru. La cel de al doisprezecelea sicriu, Vera se prăbuşi izbucnind în plâns. Era sicriul propriului ei fiu. Aşa cum avea să declare ulterior, fusese nevoită să îl ucidă pentru că îi aflase secretul macabru.

Vera Renczi şi-ar fi ucis primul soţ, pe Karl Schick, cu o doză de arsenic pe care i-ar fi turnat-o din plin în cupa de vin pe care obişnuia să o bea în fiecare seară. La fel se întâmplase şi cu Joseph Renczi, cu deosebirea că sadismul tinerei atinge, în acest caz, paroxismul: îl otrăvea lent. Mai mult, ea va recunoşte că l-a închis pe Joseph în sicriu încă înainte de a-şi da ultima suflare.

Toţi cei care i-au trecut pragul au luau drumul criptei din Berkerek în urma unei puternice doze de arsenic. Lui Milorad, ultimul din lista victimelor, fusese nevoită să îi ofere, pe deasupra, o puternică doza de stricnină, pentru că efectul otrăvii să fie imediat.

Vera simţea o plăcere stranie să ştie că ea, şi nimeni alta, a fost ultima femeie din viaţa fiecărui bărbat care îi trecuse pragul. Acest ritual a durat vreme de peste 15 ani.

Deşi fusese condamnată la moarte, medicii şi-au dat seama că suferă de dementă şi au închis-o într-un ospiciu. Aici, a murit în urma unei hemoragii cerebrale, cu puţin înaintea începerii celui de Al Doilea Război Mondial. Cazul său rămânea în istoria criminalisticii sub numele de "cazul Văduvei Negre"...

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰