Video Andreas a fost abandonat la naştere, iar când spera că va avea o familie, şansa i-a fost răpită. Povestea, inspiraţie pentru serialul "Ana, mi-ai fost scrisă în ADN"

Andreas Novacovici a venit pe lume într-o lume care nu l-a vrut. Mama lui biologică nu era pregătită pentru al 7-lea copil, astfel că băiatul prematur ajunge la orfelinat. Un loc mai rău decât o închisoare. În loc de glasul mamei, a crescut în ţipetele îngrijitoarelor şi plânsul dureros al copiilor abandonaţi.

"O doamnă care păzea uşa cu preţul vieţii, nu ne lăsa nicăieri, mai cu seamă nici la toaletă", ne spune Andreas.

Andreas s-a întors după 30 de ani în locul care l-a traumatizat

Vezi și

Educaţia însemna bătăi inumane, cu palma sau cu spinii trandafirilor din curte. După 30 de ani, Andreas se întoarce în locul de coşmar. Amintirile dureroase au lăsat urme adânci. 

"Ţin minte pătuţul ăsta pentru că mai mereu stăteam în picioare şi strigam să ne audă un adult, să vină să nu fim singuri", povesteşte Andreas.

Într-o zi, o rază de speranţă a părut că va spulbera întunericul unei copilării de coşmar. Mai multe familii din Danemarca s-au arătat interesate de copiii de la orfelinatul din Lugoj, în cadrul unui program numit Romanian Project. Avea doi ani când a ajuns pentru prima dată în Copenhaga la cei pe care i-a văzut, încă din prima zi, drept părinţii lui. Atunci a început şi procesul de adopţie. 

"Visam jucăriile din camera din Danemarca, visam hăinuţele de acolo, îmi doream foarte tare să ajung acolo, să las în spate acel gri din viaţă şi numărul de dosar. Ştiam că dacă ajung în Danemarca mai am o şansă la educaţie, pentru că îmi cumpăraseră abecedar, şi numărătoare din aceea cu luminiţe, eu n-am mai văzut aşa ceva", mai spune Andreas.

Visul spulberat când aproape era împlinit

Procesul de adopţie a durat câţiva ani, iar, când era la un pas să plece definitiv în Danemarca, România a interzis definitiv adopţiile internaţionale. Ţara era în plin proces de aderare la UE, iar cazurile de copii vânduţi au dus la măsuri extreme. 

Când a cerut explicaţii, răspunsurile i-au frânt inima de copil. 

"Într-un final a trebuit să-mi spună ceva şi anume că...mama Eva a murit în avion în drum spre România în timp ce voia să mă viziteze, iar ulterior am aflat că mamei Eva i s-a spus că eu am murit în autocar în drum spre Lugoj", spune Andreas.

După şase ani, a primit un semn. A sperat din nou că va avea familia multvisată. 

"La 11 ani am primit o scrisoare. M-am bucurat că am primit un plic cu sigiliu din Danemarca, aşa am recunoscut tot timpul că aia e scrisoare de la mama Eva", adaugă Andreas.

Şi-a dedicat viaţa ajutând copii ca el

Familia daneză a dat în judecată statul român, dar a pierdut, astfel că adopţia nu s-a finalizat. Andreas a păstrat însă legătura cu cei pe care îi consideră părinţii lui. Cu mari eforturi, a terminat o facultate şi şi-a dedicat viaţa ajutând copiii ca el. A reuşit astfel să iniţieze legea care permite un ajutor financiar până la 26 de ani pentru cei care ies din plasament, dacă muncesc sau studiază. 

"Cel mai mândru sunt de faptul că statul român a ales să respecte cea mai mare dorinţă a copiilor din sistemul de protecţie şi anume alocarea unei indemnizaţii la momentul părăsirii sistemului de protecţie specială", mărturiseşte Andreas.

A părăsit sistemul când a văzut că încă sunt ascunse abuzurile din casele de copii. Şi acum pleacă şi din ţară pentru a-şi trata ghimpele dezamăgirii. Va merge în Irlanda unde, de luna aceasta, va preda la Universitatea din Dublin. "România m-a dezamăgit şi o las în urmă cu un singur ţel: de-a porni de la 0."

Astfel de poveşti emoţionante au inspirat şi serialul semnat de Ruxandra Ion şi difuzat de Antena 1, "Ana, mi-ai fost scrisă-n ADN". Noi episoade vor fi difuzate în această seară de la 20.30

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰