Antena Meniu Search
x

Video Cât de departe va merge Putin în Ucraina. Politolog: "Ceasul Nuclear" arată că suntem la 20 de secunde de un atac

PODCASTURILE OBSERVATOR. Invitat la Podcasturile Observator cu Marius Pancu, Andrei Țăranu, politolog, a vorbit despre situația actuală de pe frontul din Ucraina, strategiile prin care a acționat Vladimir Putin, posibilul scenariu în care acesta ar putea folosi arma nucleară, dar și cum ar putea să se termine războiul.

Marius Pancu
de Marius Pancu

la 19.10.2022, 07:55

Vezi și

Vladimir Putin pare că trece exact prin coșmarul din copilărie. Într-o carte de interviuri, publicată în momentul în care preluase președinția, a fost întrebat despre niște vise urâte pe care le avea în copilărie, iar acesta a povestit despre momentul în care încolțește un șobolan, pe care îl avea în cameră, iar șobolanul, pentru că nu mai avea opțiuni, a sărit pe el. Ulterior, coșmarul a fost psihanalizat, decriptat și folosit în analiza politică, referitor la opțiunile pe care le mai are Vladimir Putin. În acest moment, Putin devine propriul său coșmar și practic, nemaiavând niciun fel de prieteni sau opțiuni, lovește cu brutalitate toată Ucraina.

Au fost două momente care au schimbat paradigma războiului: explozia de pe podul Kerci, podul Crimeei, simbolul și obiectul de mândrie al lui Vladimir Putin și apoi bombardamentele pe care le-a ordonat acesta, pe întreg teritoriul Ucrainei.

Cum a schimbat momentul exploziei podului Crimeei paradigma de război

Andrei Țăranu, politolog: A schimbat-o într-un mod foarte important, dar ea a coincis oarecum și cu schimbarea liderului, a generalului care se ocupă cu frontul din Ucraina. Motiv pentru care cele două momente, chiar dacă nu sunt legate, capătă o valență importantă. Vedem că modelul nou de război este un model care se duce asupra populației civile și mai puțin asupra trupelor ucrainene, care sunt în continuare în ofensivă și practic să încercuiască în Sud Khersonul.

Pe acelaşi subiect

Din cauza acestei schimbări, politologul este de părere că situația războiului devine extrem de complicată, deoarece există pierderi atât de partea Rusiei, cât și a Ucrainei. Modelul de invazie folosit de Vladimir Putin “dorește să anihileze practic tot ceea ce a rămas sau se gândește că ar fi Ucraina Occidentală, doar că nu-i iese”, iar faptul că nu reușește să-și atingă obiectivele... președintele este în situația în care trebuie să găsească soluții rapid, pentru a rezolva probleme de pe plan intern, care privesc mobilizările soldaților și blocajele economice.

Andrei Țăranu, politolog: Asta face ca războiul să devină unul extrem de complicat, pentru că avem pierderi în toate părțile, în ceea ce-i privește pe soldații ruși și avem pierderi umane în zona civilă și avem, din nefericire, și pierderi prin crime de război. Ceea ce face ca acest conflict să depășească granițele raționalității și să se ducă în spre un model de invazie care dorește să anihileze practic tot ceea ce a rămas sau se gândește că ar fi Ucraina Occidentală, doar că nu-i iese. Neieșindu-i, intră într-un sistem în care trebuie să găsească foarte rapid noi modalități, în primul rând de a compensa și în al doilea rând, de a rezolva în intern marile nemulțumiri care vin pe fondul mobilizării, pe fondul acestor blocaje economice. Faptul că o mulțime dintre foștii prieteni l-au părăsit pe Vladimir Putin, conduce la o situație foarte complicată pe care, din nefericire, noi doar o descriem, pentru că nu o știm foarte bine. Nu știm exact realitățile de la Moscova sau din Rusia, având în vedere că este acest ecran propagandistic.

Dacă într-un sistem totalitar, așa cum este cel de la Moscova, se ajunge să avem toate elemente pentru o semi-revoltă internă, nemulțumirile identificându-se în orașele mari ale Rusiei, o revoltă a cadrelor militare, pentru că au apărut informații despre sciziuni între diferite facțiuni care ar susține, sau n-ar susține modul în care face strategie militară Vladimir Putin și această lipsă de prieteni cu care conducătorul se confruntă.

Către ce converg toate aceste elemente și cât durează să aibă un impact real în politica internă?

Andrei Țăranu, politolog: Avem două exemple, două comparații. Una cu Hitler. Hitler a pierdut războiul Angliei în momentul în care în loc să se concentreze pe aerodromurile britanice și pe industria aeronautică de pe insulă, l-a dus, ca răzbunare, să bombardeze Londra. Marea Britanie a reușit să-și recupereze forța aeriană, astfel încât să facă imposibilă invazia Germaniei asupra insulei și practic, să se termine războiul și fiind începutul sfârșitului pentru regimul lui Hitler. Pare destul de asemănător cu ceea ce se întâmplă în acest moment. Vedem că pe front, armata rusă suferă înfrângeri nenumărate în timp ce, din răzbunare, sunt atacate orașe care n-au niciun fel de importanță strategică. Iar a doua comparație este cu Nicolae Ceaușescu. Nicolae Ceaușescu în 1989 se afla într-o situație oarecum identică. Adică, nu mai avea niciun prieten în exterior, fusese abandonat chiar și de dictatorii de prin Africa, în Europa Centrală și de Est se schimbase aproape toți conducătorii, în societate era o stare de nemulțumire uriaşă din cauza condițiilor socio-economice și nici armata nu l-a mai ascultat în ziua de 22 decembrie.

Făcând o sinteză în ceea ce privește ambele comparații atribuite lui Putin, politologul Andrei Țăranu este de părere că, indiferent de scenariu, sfârșitul lui Vladimir Putin nu poate fi unul favorabil pentru el. Facțiunile devin din ce în ce mai interesate să obțină putere, indiferent dacă este alături de Putin sau fără el, deoarece fie se simt nemulțumite de modul în care președintele operează situația, fie se simt amenințate. Diferența evidențiată de Andrei Țăranu este faptul că, totuși, nici Nicolae Ceaușescu, și nici Hitler nu au avut asemenea opţiuni și anume atacul nuclear.

Andrei Țăranu, politolog: Făcând o sinteză dintre aceste două comparații, e clar că sfârșitul lui Vladimir Putin nu poate să fie bun. A intrat pe o cale care duce spre o zonă de tunel, adică se duce în spre un sfârșit previzibil, cel al unei înfrângeri anunțate, care va însemna fie pierderea vieții, fie pierderea puterii și o revoluție în Rusia. Situația pare a fi de această natură. Din informațiile pe care le avem, cele care vor determina schimbarea sunt elitele dimprejurul Kremlinului. Însuși Putin, în acest moment, nu cred că mai controlează în totalitate jocul. Sunt tot mai multe facțiuni, unele care vor să-și păstreze puterea, altele care vor să obțină mai multe putere, fie alături de Putin, fie împotriva lui și facțiunile care sunt complet nemulțumite sau se simt amenințate. Cu cât va crește numărul de victime din Ucraina, presiunea social și presiunea elitelor vor converge înspre eliminarea lui Vladimir Putin. Întrebarea este dacă va folosi ultima carte și anume atacul nuclear. Aici este cea mai mare problemă, pentru că cele două exemple pe care vi le-am dat, Hitler și Ceaușescu, nu aveau, din fericire, asemenea formule.

Și-au schimbat oficialii occidentali retorica privind seriozitatea unui atac nuclear?

Andrei Țăranu, politolog: Joe Biden vorbea despre puțina probablilitate ca Vladimir Putin să facă un atac nuclear, probabil tactic. În egală măsură, genul de declarații făcute de Joe Biden nici nu conduceau la pace, ceea ce conduce la o mai mare frustare și o mai mare violență din partea Federației Ruse. Există un Ceas Nuclear, acum este setat pe la 11:59 și vreo 40 și ceva de secunde, ora 12:00 ar însemna atacul nuclear. Suntem la 20 de secunde de un atac nuclear.

În jocul șantajului nuclear, există posibililitate de învingător?

Andrei Țăranu este de părere că nu va exista un câștigător în acest conflict, dacă se va ajunge la atacul nuclear, dar și că Ucraina nu poate fi ajutată de România sau NATO. Pe lângă faptul că sunt trimise provizii, arme și sunt preluați un număr considerabil de refugiați, „mai mult de atât nu prea mai putem să facem nimic”.

Andrei Țăranu, politolog: Nu. Nu există, din nefericire, posibilitate de învingător. Există însă speranța că nu se va întâmpla. În al doilea rând, dacă se va întâmpla, să fie atacuri limitate, care din nefericire vor lovi tot țara cea mai afectată de conflict și anume Ucraina. Aici este marea dilemă. De fapt, noi nu prea putem să o ajutăm. Trimitem arme, preluăm femei și copii, trimitem ajutoare din punct de vedere sanitar sau hrană, dar mai mult de atât nu prea mai putem să facem nimic. Aici este frustrarea pe care o resimte probabil întregul Occident în fața acestui conflict extrem de ilogic, în ultimă instanță.

Mai are Vladimir Putin vreun exit-strategy, astfel încât să nu recurgă la acest atac nuclear?

Lucrurile devin complicate pentru președintele Federației Ruse, după ce acesta aproape a rămas fără niciun stat prieten. Politologul este de părere că prietenii lui Putin, precum Erdogan sau Lukashenko, sunt genul de prieteni intersați, care caută să aibă acces la "rute paralele de energie". Erdogan dorește să fie independent din punct de vedere energetic și să iasă de sub influența Rusiei.

Andrei Țăranu, politolog: Putin se duce într-o zonă foarte interesantă și anume în Kazakhstan, o țară care până de curând era vasala Rusiei și care însă nu a acceptat referendumurile din cele patru regiuni ale Ucrainei și a scris chiar un text care ar fi putut să fie copiat chiar de Organizația Națiunilor Unite, privind suveranitatea teritorială a unui stat. Asta face ca poziția lui Putin, în raport cu fostele state din Uniunea Sovietică, cu excepția evidentă a Belarus, să devină extrem de fragilă. Faptul că Erdogan, care nu este un democrat, și el este un mic dictator, se întâlnește cu Putin pe acest teritoriu, face ca lucrurile să capete o turnură interesantă. De ce? Pentru că Erdogan a fost și cel care a negociat între Rusia și Ucraina, pentru eliberarea unui culoar pentru exportul grânelor ucrainene în spre Turcia. Lucrurile sunt complicate pentru Putin, pentru că nu mai are niciun stat prieten, iar prietenii precum Erdogan sau Lukashenko, sunt mai degrabă prieteni interesați, care vor să aibă acces la rute paralele de energie. În cazul lui Erdogan e clar că vrea să trasforme Turcia într-un hub energetic și să iasă de sub dominația rusească. Lucrurile se vor complica foarte mult. Chiar dacă va veni pacea, e clar că sistemul mondial este într-un proces de schimbare accelerată, polii de putere se vor schimba extrem de puternic și actorii regionali pe care nu-i creditam până de curând cu cine știe ce importanță, s-ar putea să devină extrem de necesari.

Ar putea Turcia să devină un nou actor extrem de important politic?

Andrei Țăranu, politolog: N-am nicio simpatie față de domnul Erdogan. Mă refer la Kazakhstan, Azerbaijan, toate aceste state care eliberate de Rusia, o Rusie care a devenit extrem de slabă, vor încerca să devină niște actori energetici și poate și militari, relevanți în zona respectivă, o zonă care din nou va deveni complicată, pentru că este un buffer între lumea occidentală și China. Rusia iese din peisaj și apare noul inamic, mult mai puternic, mult mai numeros, mult mai tehnologizat și care are nevoie de energie pentru a continua acest proces care se numește China.

Joe Biden tocmai și-a publicat strategia de securitate. Rusia era lăsată în planul 2, deși pare că este cea mai importantă problemă a momentului. În strategia respectivă se face referire la Rusia doar prin faptul că Statele Unite reușesc să o restrângă, nefiind vorba de o implicație foarte mare, în timp ce China capătă o importanță mult mai mare în strategia de securitate. Joe Biden spune că Statele Unite trebuie să facă tot posibilil s-o depășească, competiția părând mult mai serioasă când vorbim de China, decât de Rusia.

E o provocare mult mai mare China decât Rusia, în strategia de securitate a lui Joe Biden?

China este o provocare mult mai mare în strategia de securitate a lui Joe Biden, deoarece are o populație foarte mare, comparativ cu Rusia. 

Andrei Țăranu, politolog: Din toate punctele de vedere. Pentru că Rusia, deși este enormă ca teritoriu, este o țară cu o populație minusculă, comparativ cu China. E clar că și numărul a avut întotdeauna o importanță și dezvoltarea tehnologică extrem de puternică, o cultură complet diferită de cultura occidentală și o rezistență la frustrare mult mai mare decât o are lumea occidentală, chiar și România, în acest moment. Când vorbim despre ce se întâmplă în Ucraina, trebuie să înțelegem că procesul începe să devină global. Sigur, avem un război cald, zonal, care pune în dificultate în special Uniunea Europeană și țările dimprejurul Ucrainei, dar schimarea este globală.

Este Vladimir Putin pregătit să-și asume o confruntare directă cu Vestul?

Andrei Țăranu susține că Vladimir Putin nu este pregătit să-și asume o confruntare direcă cu vestul, deoarece acesta este conștient că o confruntare cu NATO și Statele Unite, ar însemna înfrângerea sa categorică și "dispariția umanității,". 

Andrei Țăranu, politolog: Nu. Fără discuții, nu. Dacă mai păstrează o minimă rațiune, știe că o confruntare cu NATO și cu Statele Unite, chiar dacă va însemna dispariția umanității, Rusia va fi înfrântă pur si simplu, categoric. Războiul din Ucraina a fost anunțat în iarna anului trecut, de războiul dintre Azerbaijan și Armenia. Acum a venit o armată complet nouă, azeră, dar cu sprijin din Turcia, cu celebrele drone Bayraktar și au înfrânt o armată după model rusesc, aproape complet. Armenia ieșind practic din zona de influență a Rusiei, tocmai pentru că până și Armenia și-a dat seama că Rusia nu mai poate să fie un factor de protecție. Ce se întâmplă în Ucraina putea să fie prevestit de ceea ce s-a întâmplat atunci. Armele occidentale fac o diferență imensă între vechiturile pe care le-a scos Federația Rusă la înaintare și arme de înaltă tehnologie, care produc extrem de multe victime fără să genereze foarte multe pierderi în partea ucraineană. Dacă s-ar amplifica acest lucru, nivelul tehnologic al Occidentului este mult superior Rusiei, care nu mai are suficent de multă tehnică pe care să o folosească în Ucraina, d-apăi s-o folosească împotriva lumii întregi.

Ce transmit occidentalii pe firul roșu către Moscova ca să descurajeze amenințarea nucleară?

Andrei Țăranu, politolog: Nu știu în ce măsură și care sunt aceste canale, dacă ele mai există. Teoretic, ele ar trebui să existe. Ar fi absolut necesar și de-o parte și de alta. Situația e foarte complicată. Ăsta e motivul pentru care personaje obscure precum Erdogan încep să facă figură de mari diplomați, negociind în stânga și în dreapta. Aici trebuie spus că marele “învins” diplomatic și, din nefericire, economic este Uniunea Europeană. Când mă refer la această pierdere diplomatică, mă refer la faptul că a pierdut contactul cu țări precum China, India, Brazilia. Avem o situație în care Europa trebuie să se restrângă din punct de vedere al expansiunii diplomatice și să își regândească în totalitate felul în care va aborda raporturile cu lumea întreagă și cu vecinătatea apropiată. Aici avem o schimbare de paradigmă foarte importantă.

Ce ar putea să facă factorii statali ca să nu ajungă la o sciziune socială, care să nu mai ducă la susținerea războiului

Andrei Țăranu a adus în discuție și faptul că Rusia și-ar dori ca orașele din Uniunea Europeană să înghețe, dar acest lucru nu s-ar putea întâmpla. Totuși, politologul a evidențiat o altă problemă și anume că problema nu este neapărat încălzirea cetățenilor, problema este dacă există suficientă energie care să mențină industriile stabile, după ce perioada crizei pandemice și a crizei locurilor de muncă a reușit să afecteze toate industriie.

Andrei Țăranu, politolog: Până una alta, Uniunea Europeană s-a comportat foarte bine, cu excepția Viktor Orban. În timpul pandemiei, după o perioadă de blocaj, am avut un vaccin care a fost preluat și dus de Uniunea Europeană pentru aproape toate statele membre, în care au existat diverse formule de sprijin. PNRR-ul este unul dintre ele. S-au găsit bani, inclusiv acum se vorbește despre fonduri europene pentru susținerea acestei ierni. Rusia și-ar dori ca orașele din Uniunea Europeană să înghețe, probabil nu se va întâmpla acest lucru. Problema nu este încălzirea cetățenilor, problema este dacă sunt suficient de multe gaze și suficient de multă energie ca să menți industriile în picioare, după crizele succesive determinate de criza pandemică, de criza locurilor de muncă. Aici este marea provocare în fața căreia Uniunea Europeană trebuie să stea unită și să găsească modalități de a remodela viitorul, într-o manieră care nu știu dacă toate statele membre vor fi de acord, dar care este absolut necesară.

Va căpăta o mai mare importanță cartea naționalismului extremist ?

Andrei Țăranu, politolog: Probabil că va căpăta o mai mare importanță în măsura în care cealaltă parte, eu de exemplu, vom presa pentru o idee federalistă și o statalizare mai puternică Uniunii Europene. Pentru că dacă nu va exista această statalizare, poți să ai perideri, cum se întâmplă acum cu Ungaria, pierderi cum se întâmplă în Italia. E clar că trebuie să crească puterea Uniunii Europene, dar în egală măsură Uniunea Europeană să se apropie de cetățeni și să se limiteze puterea birocraților de la Bruxelles. E un pas care se poate face relativ rapid, mai ales sub imperiul acestei presiuni care vine din spre Est.

Cât va mai accepta Occidentul comportamentul lui Viktor Orban

Andrei Țăranu, politolog: N-o să aibă ce să facă din foarte multe motive. În primul rând, Orban a câștigat alegerile. Că-mi place sau nu-mi place, a avut un scor încât face singur partidul, face singur Guvernul. În condițiile astea e greu să-i spui că nu are legitimitate. Pe de altă parte, Uniunea Europeană face presiuni, în special economice, ținând Ungaria oarecum pe margine. Pe de altă parte, lucrurile ar fi foarte complicate dacă s-ar întâmpla un ungaro-exit în acest moment, pentru că țări precum Grecia, Bulgaria și România nu au alt debușeu terestru, decât prin Ungaria. Asta face ca Ungaria să fie o piesă foarte important în ansamblul Uniunii Europene, tocmai pentru ca aceste trei țări să nu fie lăsate complet pe din afară. Aici avem o situație geopolitică oarecum complicată, din faptul că nici Uniunea Europeană nu are în acest moment un plan foarte clar. Ideea asta a lui Emmanuel Macron de a face o mare congregație Europană de 44 de state care se afală practic în conflict. Ca Amenia și Azerbaijan să stea la aceași masă, evident că nu poate să conducă la ceea ce este esența Uniunii Europene și anume căutarea păcii. Un fel de ligă a națiunilor mai mică și care să excludă Rusia, dar care n-are niciun fel de relevanță.

Care a fost topul celor mai mari erori militare pe care le-a făcut Vladimir Putin în invazia aceasta?

S-a tot vorbit până acum despre marile greșeli militare ale lui Vladimir Putin. Prima greșeală a Președintelui Federației Ruse a fost invazia în sine, greșeală care, după spusele politologului, este de neiertat. 

Andrei Țăranu, politolog: În primul rând, cea mai mare greșeală este invazia însăși. Această greșeală este de neiertat și momentul ăla l-a pus într-o situație limită. Și apoi, greșelile politice au fost și continuă să fie, implicarea lui directă în conflict. Putin cotinuă să se bage în război, ceea ce conduce la antagonisme cu armata, cu tensiuni între diverse facțiuni, mai ales oligarhii care simt că pierd teren în fața armatei. Astea sunt suficent de multe greșeli politice, care sunt însă adunate într-una singură.

Volodimir Zelenski împreună cu Parlamentul au votat o lege prin care exclude orice fel de negociere cu Vladimir Putin, în persoană. Nu exclude negocierile cu Federația Rusă, dar exclude negocierile cu Putin. Este asta o legitimă abordare a ucrainenilor?

Andrei Țăranu, politolog: Eu sunt de acord că da. Am mulți colegi care n-ar fi de acord cu mine, dar eu cred că da. După gropile commune pe care le vedem de fiecare data armata ucraineană reușește să mai elibereze câte un oraș sau un sat, e clar că nu poți face cu acest tip de agresor care încalcă în mod flagrant drepturile omului și legile războiului.

O negociere pe plan intern cu altcineva, în Rusia, ar însemna legitimarea lui Vladimir Putin?

Putin a avut grijă să elimine orice posibilă amenințare pentru legitimitatea, inclusiv prin crime sau închisoare pe termen nedeterminat. 

Andrei Țăranu, politolog: Absolut. Și cred că nici nu se va putea produce decât odată cu dispariția sau ieșirea de la putere a lui Vladimir Putin. E clar că sistemul este un sistem al verticalii puterii, în Rusia. Dacă nu este decapitat vârful, verticala se păstrează. Probabil se va păstra și ulterior, vom vedea care va fi facțiunea care va câștiga jocul. Nu cred că există în acest moment un lider. Putin a avut grijă să elimine pe toți cei care într-un fel sau în altul ar fi putut să-îi amenințe legitimitatea. Pe unii i-a ucis, pe alții i-a băgat în puscărie pe termen nedeterminat, alții au fugit sau stau ascunși. Practic, nu există un personaj și cea care va veni va fi o facțiune din multele care în acest moment simt miros de sânge și se apropie de această vertical a puterii.

În urma întâlnirii dintre Vladimir Putin și Recep Erdogan ar putea să iasă semnale de negociere. În ultimele zile și purtătorul de cuvânt al Kremlinului a fost ceva mai maleabil chiar și când prefigura o întâlnire, poate chiar nu față în față, între Volodimir Zelenski și Vladimir Putin.

Sunt interesante următoarele zile din punct de vedere al negocierilor, dacă se poate ajunge acolo. Vin cifre din ce în ce mai mari cu privire la pierderile umane pe care le suferă Rusia, cea mai recentă fiind de 90.000 de persoane indisponibilizare, fie dezertori, fie persoane care au fost rănite sau care și-au perdut viața pe front.

Ți-a plăcut acest articol?

Like
Întrebarea zilei

Aţi cumpărat produse aproape de expirare, la preţ mai mic?

Observator » Exclusiv Observator » Cât de departe va merge Putin în Ucraina. Politolog: "Ceasul Nuclear" arată că suntem la 20 de secunde de un atac