Cum am văzut Campionatul European de tineret

De Cristi Ioniţă.
Publicat: 07.04.2021, 18:10.
Actualizat: 07.04.2021, 18:10

A trecut mai bine de o săptămână de când naţionala de tineret a României şi-a încheiat, practic, participarea la turneul final al Campionatului European de fotbal găzduit de Ungaria şi Slovenia, însă eu, unul, încă mă gândesc la ideea că echipa noastră putea să obţină mai mult din această participare, dacă gestiona mai bine anumite momente.

România a fost neînvinsă la Campionatul European de tineret

Fotbaliştii români s-au luptat de la egal la egal cu cei ai naţionalei Olandei la Campionatul European de tineret

Hepta

Despre evoluţia în sine a "tricolorilor mici" ştie deja toată lumea că România a părăsit competiţia, deşi a terminat neînvinsă o grupă extrem de dificilă, formaţia noastră fiind repartizată în Grupa A, alături de două dintre favoritele competiţiei, Germania şi Olanda, şi alături de una dintre gazdele competiţiei, Ungaria. Antrenată de Adrian Mutu, echipa României a făcut egal cu Olanda, 1-1, şi cu Germania, 0-0, şi a învins echipa Ungariei, scor 2-1.

Am încheiat grupa cu cinci puncte, la egalitate cu Olanda şi cu Germania, însă am ratat la golaveraj calificarea în faza sferturilor de finală, meciurile din această fază a competiţiei urmând a fi programate pentru data de 31 mai.

Citește și:

România lui Mutu, peste România lui Rădoi

Paradoxal, deşi România a ratat calificarea în faza sferturilor de finală, parcursul înregistrat de echipa lui Adrian Mutu poate fi considerat mai bun decât cel înregistrat de echipa lui Mirel Rădoi acum doi ani, la turneul final al Campionatului European din 2019, când "tricolorii mici" au ajuns până în semifinalele competiţiei găzduite atunci de Italia şi de San Marino.

Asta pentru că, în 2019, România a abordat competiţia cu tot ce avea mai bun la nivelul respectiv de vârstă şi a învins pe Anglia, formaţie care nu i-a folosit, deşi putea să o facă, pe Harry Winks, Trent Alexander-Arnold, Marcus Rashford sau Dele Alli. În plus, România s-a calificat atunci în semifinale după un egal înregistrat împotriva Franţei, o altă echipă care şi-a lăsat acasă cele mai strălucitoare vedete pe care le putea etala la turneul final, respectiv fotbalişti precum Kylian Mbappe, Benjamin Pavard, Lucas Hernandez, Ousmane Dembele, Kingsley Coman sau Tanguy Ndombele.

În schimb, la turneul final din acest an, România a fost lipsită de aportul unor nume grele din ofensivă, Valentin Mihăilă, Ianis Hagi, Florinel Coman sau Dennis Man fiind chemaţi la echipa naţională de seniori, deşi erau încă eligibili să ajute echipa naţională de tineret pentru obţinerea unor noi rezultate spectaculoase. Iar dacă de la noi au lipsit patru piese grele, Olanda şi Germania au abordat competiţia cu aproape tot ce aveau mai bun la nivelul respectiv de vârstă, doar Matthijs de Ligt fiind numele mai răsărit care a lipsit din echipa Olandei, în aceeaşi situaţie aflându-se Kai Havertz la echipa Germaniei.

Naţionala de tineret a României, impresie bună lăsată la turneul final

Deşi a părăsit competiţia încă din faza grupelor, naţionala de tineret a României a lăsat o impresie bună la turneul final. Asta însă şi pentru că Olanda şi Germania par că şi-au pierdut din strălucire şi pariază mai mult pe jucători care să se impună în dueluri unu la unu din punct de vedere fizic. Cum era de aşteptat, am fost depăşiţi clar la nivel de posesie a balonului, însă noi rareori am stat bine la acest aspect în duelurile cu echipe puternice. Nici la Cupa Mondială din 1994 nu putem spune cu exactitate că am dominat o echipă sau alta, diferenţa făcând-o, atunci, organizarea excelentă a blocului defensiv şi valoarea individuală a celor trei jucători de atac, Hagi, Răducioiu şi Ilie Dumitrescu.

Dacă gestionam mai bine finalul de meci cu Olanda, poate puteam spera cu adevărat la o calificare în faza sferturilor de finală. Cine îşi punea speranţe într-o victorie cu Germania chiar îşi făcea iluzii. Nu de alta, dar România a rezistat rareori, din punct de vedere fizic, la o competiţie atât de intensă, mai ales în era modernă, când condiţia fizică face cu adevărat diferenţa, iar investiţiile în nutriţie, vitaminizare şi condiţii de recuperare rapidă, atât fizic, cât şi mental, contează al naibii de mult. Un exemplu în acest sens îl reprezintă participarea naţionalei de seniori la turneul final al Campionatului European din 2016. România şi-a consumat toată energia şi inspiraţia pentru a scoate un singur punct din primele două meciuri, cu Franţa şi Elveţia, iar în ultima etapă din faza grupelor a părut vlăguită, Albania profitând din plin şi obţinând o victorie istorică, scor 1-0.

O analiză aparte merită meciul României cu Ungaria. Era de aşteptat ca România să evolueze inclusiv împotriva unui arbitraj potrivnic, Ungaria fiind una dintre gazdele competiţiei. Şi, chiar dacă nu s-a jucat cu spectatori, nu era tocmai plăcut să ştii că ambele gazde ale competiţiei pot să părăsească turneul final încă din faza grupelor. Însă băieţii noştri au dat dovadă de tărie de caracter, şi-au văzut de joc şi au obţinut o victorie extrem de importantă care, la ora respectivă, ne menţinea în lupta pentru calificarea în faza sferturilor de finală.

Meciul cu Ungaria ar trebui să reprezinte un etalon pentru echipele româneşti şi să ne înveţe că este foarte important să lupţi până la capăt şi să crezi în şansa ta. De altfel, poate chiar ar trebui lucrat mai mult pe această linie şi să încercăm să pregătim sportivii în aşa fel încât ei să lupte şi împotriva unor eventuale decizii potrivnice ale arbitrilor. Însă, pentru a te prezenta inclusiv din punctul de vedere al mentalităţii la nivel înalt readucem în prim plan problema investiţiilor şi necesitatea de a avea, pe lângă echipă, specialişti din toate domeniile care pot influenţa evoluţia sportivă şi nu numai a echipei. Nu mai putem trăi în era în care un antrenor este şi psiholog, nutriţionist, purtător de cuvânt şi kinetoterapeut. Sau putem trăi, dar atunci nu mai trebuie să emitem pretenţii. Iar dacă o entitate sportivă nu-şi permite asemenea investiţii, poate foarte uşor să se documenteze pentru că au trecut mai bine de trei decenii de la Revoluţie, iar românii au tot mai mult acces la informaţii astfel că este foarte uşor să urmăreşti un documentar de pe un site de specialitate şi să înveţi cum de Buffon, Bonucci, Chiellini ori Cristiano Ronaldo joacă la un nivel foarte înalt până la o vârstă înaintată sau de ce pentru un jucător de rugby din Noua Zeelandă este atât de important să-şi dorească să îmbrace tricoul echipei naţionale.

Perspective pentru naţionala de fotbal a României

În ciuda startului modest din preliminariile Campionatului Mondial, îmi permit să cred că perspectivele sunt bune pentru naţionala de fotbal a României. Asta nu înseamnă că mă aştept ca mâine sau poimâine să batem pe Germania sau să dominăm Spania, dar cred că se poate forma o echipă bună cu Dennis Man, Mihăilă, Ianis Hagi sau Florinel Coman în ofensivă, cu Marius Marin, Răzvan Marin ori Andrei Ciobanu la mijloc şi cu Paşcanu, Drăguşin ori Andrei Vlad în apărare. Însă totul depinde de cât de bine pot creşte aceşti jucători din punct de vedere fizic, şi aici mă gândesc la ideea de a se învăţa cu meciurile intense din campionatele puternice ale Europei, şi, mai ales, de posibilitatea ca aceşti fotbalişti să nu se piardă pe drum, din punct de vedere mental şi emoţional, pentru că numai cei care nu au lucrat cu tineri sportivi nu ştiu cât de uşor este ca un sportiv tânăr să se piardă pe drum.

Două idei bune în acest sens vin de la Patrick Mouratoglou, celebrul antrenor de tenis al Serenei Williams, care susţine, printre altele, că, înainte de a judeca un sportiv, important este să încerci să înţelegi de ce a greşit el într-un anumit moment sau de ce a jucat sub aşteptări într-un anumit meci. De asemenea, Mouratoglou mizează în permanenţă pe ideea de a munci din ce în ce mai mult, altfel nu ai cum să speri la o continuitate în rezultate. De exemplu, dacă ai muncit din greu pentru a ajunge la un Campionat European de tineret, trebuie să munceşti şi mai mult pentru a ajunge la un Campionat European de seniori.

Iar dacă nu va fi să fie, adică dacă o să ne scăldăm în continuare în anonimat la nivel de rezultate, recomand în special celor care nu sunt implicaţi direct să-şi aducă aminte de sfatul dat de Darren Cahill, antrenorul Simonei Halep, şi pe care ar trebui să ne bazăm când se înregistrează o înfrângere într-un sport, indiferent de sport: "Let's have a beer!". Cum tot românul se pricepe la engleză, nu cred că mai este cazul pentru o traducere. Însă trebuie să înţelegem că altele sunt dramele şi tragediile vieţii, iar sportul este doar sport.

Descarcă aplicaţia Observator News din Google Play sau App Store şi fii la curent cu ştirile momentului din România şi din lume.