Ajut eu: Sistem unic în România, gândit de elevii unui liceu din Piteşti
Vă spunem o poveste cu nişte dragoni şi proiectul lor minunat, prin care se construieşte lumea viitorului. Pe scurt, e vorba despre o librărie electronică - un sistem unic în Romania, gândit de câţiva elevi geniali din Piteşti.
De Redactia Observator la 20.12.2019, 20:09Vă spunem o poveste cu nişte dragoni şi proiectul lor minunat, prin care se construieşte lumea viitorului. Pe scurt, e vorba despre o librărie electronică - un sistem unic în Romania, gândit de câţiva elevi geniali din Piteşti.
Şi-au investit energia, timpul liber şi economiile, doar pentru ca ei şi generaţiile viitoare să aibă acces mai uşor la cărţi. Pare o poveste dintr-o Românie ideală, pe care o putem face cunoscută spunând doar atât: Ajut Eu.
Dacă vreţi să vedeţi cum se contruieşte lumea viitorului trebuie să veniţi până la Piteşti, la liceul Zinica Golescu. Unde facem cunoştinţă cu doi dintre cei mai ambiţioşi elevi care fix asta si-au pus în minte - să facă azi, lumea de mâine. Şi au reuşit.
Robert şi Luca, cărora li se mai spune şi "dragonii", alături de "mama" lor, doamna Pandele, bibliotecară, şi-au făcut un fel de adăpost secret în biblioteca şcolii. Acolo a luat naştere şi cea mai năstruşnică idee a lor.
Doamna Pandele: Într-o dimineaţă când am venit la birou mi-au zis: Doamna, o să vă facem o electrolibrary. Vă convine sau sunteţi de acord? Am zis da, îmi doresc să am un sistem informatizat. Pe ei îi terorizasem cu un registru zilnic, când veneau aici le ziceam: V-aţi trecut în registru?
Robert Seghedi: A inceput de la simplul fapt ca de fiecare data cand veneam aici, uitam sa ma inscriu in catastif si m-am gandit asa: bai, de ce sa nu fac eu un sistem care sa inlocuiasca toata hartogaraia asta veche, urata. Am inceput sa fac un sistem de coduri qr care inlocuieste catastiful acela imens care era de acum 3-4 ani si era greu.
Şi, uite aşa, trecutul s-a întâlnit cu viitorul. Iar viitorul a decis că registrul vechi, îndoit pe la colţuri, trebuie să devină istorie. În istorie va rămâne, probabil, şi Robert.
Pentru că el a făcut toată partea tehnică a librăriei electronice. Nu i-a luat decât o săptămână. Băiatul, care face programare de la vârsta de 7 ani, confirma astfel că nu degeaba a fost acreditat de Google şi e ca şi admis la Politehnică.
Robert Seghedi: Am avut un deadline semestrul al doilea am zis sa nu iau foarte mult timp sa creez sistemul, asa ca mi-am sacrificat 7 zile, o saptămână, ca sa-l creez, timp in care am dormit 3-4 ore pe noapte.
Dar când credea că totul se va nărui, că n-o să reuşească de unul singur, i s-au alăturat imediat vreo 200 de voluntari, colegi din şcoală. Aşa fac dragonii adevăraţi, se ajută la greu.
Firfirica Mihai Călin: Initial, proiectul a venit ca un soc. Să auzi ca vrei sa introduci intr-o baza electronica 32 de mii de carti, intr-un termen relativ scurt nu cred ca ar veni usor pentru nimeni.
Au reuşit să introducă până acum, în sistem, peste de 22 de mii de cărţi. Şi iată, deja, totul funcţionează perfect. Aşa cum ar trebui să fie lumea lor, lumea viitorului.
Şi astfel, drumul cărţii de pe raftul din bibliotecă până la elevul de liceu, devine mult mai scurt şi mai simplu. Esenţial, spune Luca, pentru generaţia care a cam uitat cât de important este cititul. La asta s-a gandit şi când a făcut logo-ul.
Luca Rusu: Am facut o carte deschisa din care iese un diamant pentru ca, pentru mine, asa este o carte. Dupa ce o deschizi primesti toata informatia si tot ce are bun.
E tare mândru când spune asta. Şi are şi de ce. E un proiect unic, făcut de tineri, pentru tineri, în timpul lor liber şi pe banii lor. Asta înseamnă să crezi în visul tău. Când banii se termină, improvizezi. Sau cauţi sponsori.
Firfirica Mihai Călin: Am pornit cu 2 dintre colegii mei, pe strada, in centru si am inceput sa intram in banci, in firme, in afaceri locale, sa vorbim cu directori, sa lasam dosarul la secretariat si chiar daca se uitau ciudat, am simtit ca trebuie sa insistam ca proiectul nostru merita sa fie cunoscut, merita sa fie finantat.
Cosmina Buşe: A trebuit sa mergem din aprozar in aprozar, sa mai ajutam lumea sa mai care din cutii, sa mai scoata din cutii si sa mai facem rost de un fel de sponsorizare cu ghilimelele de rigoare.
Azi, cărţile stau în cutii de carton. Dar ei ştiu exact cum ar trebui să arate această bibliotecă prăfuită. Există chiar şi un plan desenat pe hârtie.
Ar mai fi nevoie de vreo 9500 de euro pentru ca planul să devină realitate. Vi se pare prea mult? Înseamnă că nu ştiţi de ce sunt în stare dragonii.
Robert Seghedi: Fonduri avem nevoie pentru mobilier, pentru decoratiuni, perdele, lampi si pentru cateva periferice.
Doamna Pandele: Eu le raman datoare toată viaţa.