România în bucate: plăcintele gustoase din Ţara Şteiului
Turul României în bucate ne poartă astăzi în Ţara Şteiului, acolo unde bunicile sunt la mare preţ. Îmbrăcate în port popular, tinerele bihorence fură de la ele tainele gătitului la cuptorul de lut.
De Redactia Observator la 11.11.2018, 22:54
Turul României în bucate ne poartă astăzi în Ţara Şteiului, acolo unde bunicile sunt la mare preţ. Îmbrăcate în port popular, tinerele bihorence fură de la ele tainele gătitului la cuptorul de lut. Învăţăm cum o mână de aluat se poate întinde cât toată masa şi încercăm apoi întorsura cu brânză şi plăcinta cu ludaie.
Sub privirea atentă a bunicii Viorica, nepoatele îmbrăcate de sărbătoare execută cea mai grea parte din gătirea unei întorsuri. Întinderea aluatului cu mâna, trebuie să fie atât de subţire încât să poţi vedea dantela feţei de masă de dedesubt. Reţeta este una străveche.
Viorica Balaj, localnică: Aici, în zona asta a Şteiului, totdeauna s-a făcut plăcintă cu brânză şi întorsuri.
Coca se face din făină, apă, drojdie şi un ou. Secretul este să torni la sfârşit puţin ulei şi să aştepţi două minute pentru a deveni elastică. Când aluatul acoperă toată masa, marginile se umplu cu un amestec de brânză de oaie şi caş de vacă.
Acestui tip de plăcintă i se spune întorsură pentru că se împătureşte într-un mod specific.
Întorsura se încolăceşte în formă de melc. Cât timp bunica Viorica pune prima porţie la prăjit, nepoatele arată ce au învăţat.
Viorica Balaj, localnică: Am chemat fetele astea să le învăţ, că nu ştiu eu câte zile oi avea. Şi pe urmă mănânc şi eu făcute de ele, nu numai ele făcute de mine.
Întorsura este gata, iar mâinile nerăbdătoare ale nepoatelor rup din ea cât este încă fierbinte.
Adina Vesa, nepoată: La ce plăcinte bune face bunica, chiar nu mai am răbdare să le las la răcit.
Cât timp bihorencele îşi astâmpără foamea, tăciunii încing cuptorul de lut din curte. Pentru desert se pregăteşte plăcinta cu ludaie. Adică dovleac.
Angela Miara, localnică: Altfel este un cuptor cu aragaz sau altfel este un cuptor pe lemne. Sunt cu mult mai gustoase, se simte cu adevărat gustul plăcintei.
Cât timp prăjitura se coace, femeile se pun pe cântat. Nepoatele şi-au învăţat lecţia şi au acum cu ce să se laude.
Adina Vesa, localnică: Mă mândresc că sunt bihoreancă, mă mândresc că sunt din zona Şteiului şi v-aş dori să mai rămâneţi pe la noi să vedeţi într-adevăr ce oameni cu suflet cu suflet mare, exact ca şi bunica sunt toate bunicile de aici.
La mare preţ în Bihor mai sunt şi plăcintele cu varză, cartofi sau cu mere.
