Românii îşi îneacă în gunoaie minunea care traverseză ţara. Cristian, omul care a strâns din Deltă peste o tonă și jumătate de deșeuri doar anul trecut

Trăim în mizeria pe care singuri am creat-o. Iar grija pentru mediu nu mai este doar semn de civilizaţie, ci a devenit grijă pentru propriile vieți. Deşeurile care nu se văd sunt şi mai periculoase, pentru că ne contaminează apa pe care o bem, hrana pe care o mâncăm, aerul pe care-l respirăm. Urmăriţi un nou episod din campania "După noi gunoiul" despre cum ne batem joc de o minune a naturii. Dunărea. Un fluviu de gunoaie.

• "Retragerea SUA ar însemna eliberarea unei zone de interes pentru Moscova". Planul pregătit de UE dacă vor fi retraşi 10.000 de militari din România şi Polonia

Când răsare soarele în Deltă, primele bărci își fac loc pe canalele sălbatice ale Dunării. Nu sunt pescari, pentru că în ultima vreme în năvoade se strâng mai multe gunoaie decât pești. 

Mariana Stoian, voluntar în Deltă: Un bidon de plastic înecat în apă, un pește care a crescut în bidonul acela. Deci el a crescut acolo de ieșit nu a mai putut să iasă. 

Soții Stoian sunt oameni ai Deltei. Născuți și crescuți în Dunăvăț, au văzut cum pe parcursul unei singure generații Dunărea s-a transformat, sufocată de gunoaie. Le găsesc pe mal, în apă, chiar și în sate, purtate de vânt. 

De câteva ori pe lună, mulţi foști pescari ies la adunat gunoaie. Din barca plină cu saci, şi Cristian Mititelu urmărește cu atenție malul. Se oprește oriunde poate, să mai adune câte o sticlă, să mai convingă câte un turist să protejeze Dunărea. 

O tonă şi jumătate de deşeuri

Doar anul trecut, împreună cu voluntarii, Cristian a strâns din Deltă peste o tonă și jumătate de deșeuri. O picătură într-un ocean - pentru că de o mie de ori mai multe gunoaie acumulează în fiecare an Dunărea, de-a lungul celor 3.000 de kilometri străbătuţi, 10 ţări şi 300 de afluenţi. De unde vin valurile de pet-uri, doze de bere, ambalaje? Din orice pârâu aflat la sute de kilometri distanță, de exemplu. 

Râul Ghimbăşel, Râşnov. Câţiva copii lansează experimental pe apă un PET în care au pus un GPS, un hard, un panou solar care să-i încarce bateria.. si un mesaj pentru noi toţi. Dacă ne otrăvim natura, ne otrăvim de fapt pe noi. 

Mihai Dragomir, iniţiatorul proiectului: Acest proiect este mesajul copiilor pentru adulţii de azi, pentru copiii de azi, dar şi cum am spus, şi pentru cei din viitor. 

De-a lungul drumului, pe Olt, şi apoi pe Dunăre, călătoria sticlei va fi monitorizată. Va întâlni pe drum milioane de alte PET-uri, până la finalul misiunii. 

Elevă: De oriunde aruncăm un PET sau o doză, va ajunge în mare. O aruncăm într-un pârâu, va ajunge într-un râu, într-un râu mai mare, şi ajunge în cele din urmă în mare. 

Dezastrul din adâncuri ni se dezvăluie prin ochii lui Pascale Roibu, un scafandru care explorează de peste un deceniu Marea Neagră. În ultimii ani, aici găseşte doar gunoaie. 

Bianca Iacob, reporter Observator: Sunt patru-cinci kilograme de deşeuri, scoase în nici 30 de minute din apă, din Marea Neagră. Practic, gunoaiele noastre transformă marea într-o mare de gunoaie. Contribuim noi toţi la ceea ce vedeţi aici. Şi asta pentru că zilnic, sunt aduse doar de Dunăre, patru tone de plastic, iar Marea Neagră, spun specialiştii, după vestul Mediteranei, are cea mai mare cantitate de deşeuri produse de om. 

În mare ajung, prin Dunăre, şi fibre sintetice din hainele puse în mașina de spălat. Pesticide folosite în agricultură. Metale grele, detergenți și chimicale deversate ilegal. 85% din deşeuri sunt din plastic. 

Bianca Iacob, reporter Observator:  Plasticul este durabil doar ca ce folosim din plastic, fie punga, fie pet folosim o singura data dupa care aruncam. Problema e ca la nivel mondial reciclam prea putin plastic. Ca sa nu mai vorbim de Romania care este cu mult sub tintele de reciclare impuse de UE aşa ca ce nu este reciclar ajunge in natura, iar asta inseamna boala.  

Răzvan Popescu-Mirceni, biolog: Particule extrem de mici ajung în mare, de unde sunt ingerate, într-o primă fază, de plancton, apoi pe lanţul trofic, practic ajung să fie consumate în bună parte de om. 

Bianca Iacob, reporter Observator: E estimat că fiecare om mănâncă în medie, pe săptămână, 5 grame de microplastic, fără să-și dea seama. Cam cât cântărește un card bancar. Asta înseamnă că într-un an ajungem să înghiţim exhivalentul a peste 50 de carduri. 

Data viitoare, la Observator, vedeţi cât le pasă aleşilor că România se scufundă în gunoaie. 

SOLICITĂRILE OBSERVATOR, PENTRU O ŢARĂ MAI CURATĂ

• Reducerea punctelor de frontieră, pentru limitarea importurilor ilegale de deşeuri;
• Puteri sporite pentru comisarii Gărzii Naţionale de Mediu;
• Program naţional de colectare selectivă şi reciclare în şcoli.