România, la extreme: La doar 80 de kilometri depărtare, unii gorjeni au apă cu porţia, alţii au liber să-şi ude grădinile: ''La mila Domnului''

În timp ce zone întregi se usucă din cauza secetei, iar oamenii suferă pentru că apa vine cu porţia la robinete, sunt şi unii care nu duc grija ei. Într-o comună din Gorj, oamenii au primit liber chiar de la primărie să ude grădinile cu apa din reţea. Într-un alt colţ din judeţ, în Topeşti, totul se topeşte la propriu sub caniculă şi secetă, iar apa vine doar din cer.

• ANIMAŢIE. Filmul teribilului accident din Argeş, în care Andrei şi-a condus vărul spre moarte din teribilism şi lipsă de experienţă. Şi el a plătit cu viaţa

În România lui 2022, în satul european Topeşti, unii localnici au apă cu porţia. Asta în timp ce alţii nu au deloc. 200 de locuitori mai numără satul Topeşti, un nume parcă predestinat pentru locul unde apa nu e niciodată de ajuns. În satul vecin, în Vâlcele, alţi 200 de oameni au aceeaşi problemă.

''La robinet, curge ceva?

Nu curge nimic. Şi asta vine din boiler de la baie. Ce să faci cu asta. Uite, se opreşte şi de acolo.

Câteva picături şi gata.

Da.''

Pe tanti Aurelia am găsit-o în curte, cu ligheanul plin de haine. Maşina de spălat e piesă de muzeu. Dacă nu are apă tot timpul, nu merge. Tot la muzeu riscă să ajungă şi robinetul sau chiuveta. Nea Ion cară zilnic apă cu găleata.

''Mi s-au lungit mâinile cărând la apă. Vara e nenorocire. De-aia am distrus şi animalele. Nu aveam cu ce le ţine. Stăm şi ne uităm a milă. Cum se usucă totul. Totul!''

În grădină, din cauza arşiţei, toate legumele s-au topit.

''E totul pălit, frunzele s-au uscat. Păi dacă nu este apă.''

''Chiar la mila Domnului. Asta este! N-avem ce face decât să suportăm câte zile om mai avea de acum încolo.''

Ca să aibă măcar pentru păsările din curte, as-a apucat de strâns apă de ploaie. Doar că nici ploaie nu mai e. 

''Nu vedeţi cât e de cald Şi fără apă e şi mai greu. E foarte greu. Mai avem în fântâni, dar seacă şi alea.''

Primăria lucrează la o soluţie ca oamenii să nu mai aibă grija apei. După mai mulţi ani în care s-a lovit de refuzul instituţiilor de mediu care nu avizau proiectul pe motiv că ar afecta habitatul liliecilor sau lupilor, investiţia a fost demarată, dar lucrările merg în stil românesc: cu încetinitorul.

Cum se explică situaţia bizară cu apa

În celălalt colţ al judeţului, la aproape 80 de kilometri distanţă, autorităţile au găsit soluţii. Au săpat puţuri adânci de 250 de metri şi oamenii au câtă apă vor. Ba mai mult, sunt încurajaţi chiar de primărie să deschidă robinetele chiar şi pentru grădini. Fără să rişte vreo amendă.

''Pe seceta asta, dacă n-ai apă, nu faci nimic. Dacă domnul primar nu ne-a zis nimic, am udat. Plătim apa, ce să facem.''

''Avem tot timpul. Nu ne-a lipsit niciodată

Văd că şi udaţi ardeiul

Da, da.''

''Udaţi şi grădinile.

Da.

Am văzut că aveţi apa chiar aproape, în grădină.

Era cazul să o bag în grădină, că era mai aproape.''

Cele două puţuri şi staţia de epurare au costat circa 700 de mii de lei, bani europeni. Totul, pe un teren donat de un localnic. Acum apa ajunge, cu uşurinţă, şi în cele mai izolate sate ale comunei. 

Liviu Cotojman, primar Roşia de Amaradia: Avem apă indiferent de anotimp, că e secetă, că e consum mare. În orice condiţii. Pot să folosească apa şi pentru udatul grădinilor pentru că bazinele stau tot timpul pline şi e apă suficientă.

Primăria se ocupă de întreaga reţea astfel că preţul este la jumătate faţă de restul judeţului. Doi lei metrul cub de apă.